Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 septembrie 2008 reclamantul P.H. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5579 din 31 martie 2006 emisă de C.J.P. Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de populație efectuat în urma Tratatului Româno - Bulgar semnat la Craiova în 1940.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 789/ CA din 6 octombrie 2009, prin care a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 5579 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 30 martie 1942, dată la care părinții săi erau strămutați din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de P.H.
Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data limită prevăzută de lege.
Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză respectiv Declarațiunea și Situația de avere imobilă rurală a părinților reclamantului, din comuna Doimuslav, satul Capaelia, județul Durostor (filele 11 și 15 dosar fond) și copiile actelor de stare civilă ale reclamantului și ale părinților săi.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 789/ CA din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.