Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.B. a chemat în judecată C.J.P. Botoșani, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea Hotărârii nr. 1887 din 14 februarie 2008 emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod greșit pârâta nu i-a acordat vechimea pentru motive etnice și rasiale de 4 ani și 7 luni, așa cum rezultă din adeverința din 7 septembrie 207 și din 31 octombrie 2000 eliberate de C.S.I.E. din România, ci i s-a recunoscut o vechime de 3 ani, 9 luni și 21 de zile.
La primul termen de judecată, pârâta C.J.P. Botoșani a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000.
Prin sentința nr. 623 din 16 aprilie 2008 Tribunalul Botoșani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava prin sentința civilă nr. 87 din 7 iulie 2008, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 1884 din 14 februarie 2008 emisă de C.J.P. Botoșani și constatând că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul a făcut dovada că perioada refugiului este diferită decât cea reținută de pârâtă și, că susținerile pârâtei din întâmpinarea formulată sunt lipsite de orice suport probator.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Botoșani.
Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 4 din Normele metodologice din data de 14 februarie 2002 privind aplicarea O.G. nr. 105/1999, în sensul că nu s-a avut în vedere conținutul adeverinței din 7 septembrie 2007 eliberată de C.S.I.E. din România.
A mai susținut recurenta că intimatul primește indemnizația prevăzută de Legea nr. 189/2000 încă din anul 2000, urmare a emiterii Deciziei nr. 179/2000 dar că pentru perioada de dinainte de 15 mai 1941 nu i-a putut acorda aceste drepturi, întrucât nu a dovedit că ar fi fost refugiat, strămutat sau deportat din motive etnice.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de C.J.P. Botoșani este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1, lit. c)).
Prin art. 6 din ordonanță s-a stabilit că „dovada situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În cauză, din adeverințele eliberate de C.S.I.E. din România (fila 4 și 5 dosar) rezultă că reclamantul a fost strămutat din localitatea Sulița în orașul Botoșani în luna septembrie 1940, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu după 6 martie 1945, după eliberarea din lagărul de la Tiraspol.
După cum se poate observa, din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, condiția de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice și determinată să-și schimbe domiciliul, legea nefăcând nici o distincție între naționalitatea celor persecutați, sau între localitățile unde a avut loc refugiul.
Cum petentul a făcut dovada refugiului precum și a perioadei acestuia, care este diferită de aceea pe care a reținut-o pârâta, rezultă că recursul declarat de C.J.P. Botoșani este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Botoșani împotriva sentinței civile nr. 87 din 7 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.