Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 23 ianuarie 2008, reclamanta SC F. SA a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Consilul Local al Comunei Sântandrei și pe Primarul Comunei Sântandrei, solicitând să se constate că este îndreptățită să obțină certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 400.000 mp teren aflați în incinta societății comerciale – localitatea Sântandrei nr. 180 identificată topografic – anexa 13 b la Documentația avizată prin procesul-verbal de recepție din 28 februarie 2007 al O.C.P.I. Bihor; să fie obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să-i elibereze acest certificat precum și la câte 1.000 lei pe zi de întârziere până la eliberarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a constituit în temeiul Legii nr. 15/1990 prin reorganizarea Întreprinderii pentru Prelucrarea Tulpinilor de Cânepă Palota, devenind succesor al acesteia și preluând întreg patrimoniul (conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990). Fosta întreprindere a avut un drept de administrare asupra unui teren de 882.916 mp din care intabulat 632.916 mp iar 250.000 mp transmis prin decizia nr. 181/1974 a Comitetului Executiv al C.P. al Județului Bihor.
În baza măsurătorilor topografice din teren a rezultat o suprafață de 400.000 mp – compusă din suprafața construită (33.669 mp), aferentă rețelelor (7.600 mp), aferentă căilor de transport (327.302 mp) și liberă (31.429 mp), necesară fiind desfășurării obiectului de activitate.
Prin sentința civilă nr. 88/26 mai 2008, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și pe fond, a admis acțiunea; a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită să obțină certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 400.000 mp – incinta SC F. SA; a obligat Ministerul Agriculturii să emită acest certificat în 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii și a dispus în același timp obligarea acestuia la penalitățile de întârziere de câte 1000 lei/ zi – până la îndeplinirea efectivă a obligației. Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții în solidar la 10.612 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut pentru aceasta că reclamanta s-a conformat întocmai dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 și a depus documentația completă în vederea obținerii certificatului de atestare, că pentru terenul respectiv nu s-au dovedit a fi existat cereri de retrocedare și în fine că în ce privește obiectul de activitate, reclamanta are latitudinea să și-l modifice, suprafața de teren necesară desfășurării obiectului de activitate neputându-se limita numai la construcțiile existente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local al Comunei Sântandrei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În recursul său Consiliul Local al Comunei Sântandrei a criticat hotărârea instanței de fond, pentru greșita interpretare a dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 – potrivit cu care determinarea suprafeței de teren necesare desfășurării activității reprezintă o condiție esențială pentru eliberarea certificatului de atestare.
Or, cum în cauză reclamanta este evident că nu mai desfășoară obiectul de activitate pentru care a fost autorizată, parte din construcțiile sale fiind de fapt închiriate unor terțe persoane, în mod greșit s-a apreciat că întreaga suprafață de 400.000 mp îi este de folos.
În recursul său Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a criticat hotărârea instanței de fond prin care în mod greșit s-a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitate procesuală pasivă, atâta vreme cât în cauză în raport de obiectul acțiunii calitate procesuală pasivă, în reprezentarea Statului Român o are Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
La rândul său Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a criticat hotărârea instanței de fond, prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu se poate reține culpa sa procesuală cu atât mai mult cu cât prin întâmpinarea depusă a recunoscut că cererea reclamantei este întemeiată.
În ce privește Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin recursul său, a criticat hotărârea instanței de fond, invocând lipsa argumentelor și raționamentelor din motivare; greșita obligare la plata de penalități pe perioada de la rămânerea definitivă și executorie a sentinței și până la emiterea actului, deși potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 autoritatea administrativă are la îndemână un interval de 30 de zile după rămânerea definitivă a hotărârii, în care este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile ce i-au fost stabilite, termen după expirarea căruia se poate pune în discuție eventual aplicarea de penalități. S-a mai susținut că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la eliberarea certificatului, singura autoritate competentă să analizeze în ce măsură documentația depusă corespunde sau nu cerințelor H.G. nr. 843/1991, fiind în speță Ministerul Agriculturii, iar instanța putând cel mult să dispună obligarea la soluționarea cererii și nu la emiterea actului, cu atât mai mult cu cât nu a existat un refuz din partea ministerului de resort.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport cu criticile formulate prin recursurile declarate de Consiliul Local al Comunei Sântandrei și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, urmează a se aprecia că acestea se justifică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991 „terenurile aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate, se determină de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort”.
Prin urmare, condiția imperativă esențială pentru a obține acest certificat este aceea ca terenul solicitat să fie necesar desfășurării obiectului de activitate pentru care societatea a fost autorizată.
Nesocotind această prevedere, instanța fondului a apreciat că suprafața de 400.000 mp solicitată de reclamantă îi este necesară reținând pentru aceasta determinarea ei fizică prin măsurători precum și faptul că nu au fost solicitări de restituire din partea unor persoane fizice.
Soluția astfel pronunțată este vădit nelegală și netemeinică.
Reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de atestare pentru 400.000 mp teren incintă din care 101.000 mp afectați de construcții iar diferența de rețele și căi de acces.
Fără să țină cont că parte din construcții au fost închiriate unor terțe persoane, iar pentru restul nu s-au făcut nici un fel de dovezi dacă și în ce măsură mai folosesc desfășurării obiectului de activitate, instanța fondului, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991 a dispus eliberarea certificatului de atestare pentru întreaga suprafață solicitată.
Motivarea instanței potrivit căreia societatea reclamantă își poate modifica obiectul de activitate și în raport de acesta ar putea avea nevoie de întreaga suprafață solicitată este fundamental greșită, atestarea dreptului de proprietate fiind condiționată de îndeplinirea cerințelor la momentul solicitării și nu de perspectiva unor eventuale transformări.
Astfel fiind critica vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea urmează a fi apreciată ca fondată și în raport de dispozițiile art. 313 C. proc. civ., casată hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de probatorii în scopul determinării suprafeței necesare pentru desfășurarea obiectului de activitate al societății reclamante,dacă și în ce măsură aceasta mai desfășoară activitate conform obiectului pentru care a fost autorizată.
În raport cu această soluție, urmează ca instanța de trimitere să aibă în vedere și criticile formulate prin recursurile declarate de celelalte părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Consiliul Local Sântandrei, județul Bihor, de Primarul Comunei Sântandrei, județul Bihor, de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor împotriva sentinței civile nr. 88/CA/2008 - PI din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.