Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 602/318/2008 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, petenta C.D. a contestat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean Gorj, D.G.A.S.P.C. Gorj, C.E.P.H. Gorj, decizia de încadrare în grad de handicap nr. 10729 din 22 noiembrie 2007 emisă de C.S.E.P.H.A., solicitând acordarea dreptului la asistent personal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că suferă de la vârsta de 2 ani de epilepsie și că începând cu luna noiembrie a anului 2003, a fost încadrată în gradul unu de handicap, beneficiind de dreptul la asistent personal, și că în mod greșit, începând cu anul 2005 , i-a fost ridicat acest drept.
Prin sentința civilă nr. 1181 din 20 februarie 2008, Judecătoria Târgu Jiu, a constatat întemeiată excepția necomptentei materiale, invocată de intimat, și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ.
Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1014 din 22 aprilie 2008, constatând că în cauză este contestat un act emis de o autoritate publică centrală, respectiv de către C.S.E.P.H.A., în temeiul dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 14/2003 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Astfel investită, Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 213 din 4 septembrie 2008, a soluționat cauza în sensul admiterii acțiunii reclamantei C.D., formulată de acesta în contradictoriu cu pârâții C.S.E.P.H.A. și C.E.P.H.A. Gorj, instanța hotărând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 5055 din 2 noiembrie 2007 și a deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 10729 din 22 noiembrie 2007 și obligarea pârâtei la emiterea unui alt certificat de încadrare a reclamantei în gradul de handicap grav, cu asistent personal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a contestat la C.S.E.P.H.A., certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5055 din noiembrie 2007, dar aceasta, prin Decizia nr. 10729 din 22 noiembrie 2007 a menținut punctul de vedere al comisiei teritoriale.
Instanța de fond a reținut totodată, că din actele medicale depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta suferă de la vârsta de 3 ani de epilepsie cu crize frecvente de pierdere a cunoștinței și că în anul 2004, prin certificatul de încadrare în grad de handicap, aceasta a fost diagnosticată cu deficiență funcțională gravă, putând beneficia de asistent personal.
Luând în considerare criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap aprobate prin Ordinul nr. 726/2006 ce stabilesc diagnosticul care permite încadrarea într-un anumit grad de handicap, dar și actele medicale prezentate de reclamantă, instanța de fond a apreciat că aceasta se încadrează în gradul de handicap grav, putând beneficia așadar, de asistent personal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.S.E.M.P.H.A., prin A.N.P.H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că în mod netemeinic instanța de fond a apreciat ca nelegală Decizia nr. 10729 din 22 noiembrie 2007 emisă de către C.S.E.P.H.A., decizie prin care au fost menținute concluziile comisiei teritoriale de evaluare, considerând recurenta că, în pofida celor reținute de prima instanță, cele două comisii de evaluare nu au avut argumente medicale și legale pentru a o încadra pe reclamantă în gradul grav de handicap, „cu drept de însoțitor".
A arătat recurenta că cele două comisii au avut în vedere criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726 din 1 octombrie 2002, în vigoare la data emiterii Certificatului nr. 5055/2007 și a Deciziei nr. 10729/2007, în cadrul capitolului I, pct. 6 al acestui ordin fiind menționată epilepsia (malconvulsivant) cu debut precoce (copilărie-adolescență, indiferent de etiologie, dacă frecvența crizelor este de cel puțin 1/zi sau daca se asociază cu tulburări psihice; crize frecvente de grand-mal cel puțin 1/săptămâna, sub tratament, cu/sau fără tulburări psihice.
Or, a precizat recurenta, durata crizelor reclamantei n-a putut fi precizată de aparținător, intervalul de apariție fiind variabil, uneori lunar, alteori la intervale mai mari.
A mai arătat că încadrarea în grad grav de handicap, cu plata unei persoane pentru îngrijire și supraveghere permanentă (asistent personal sau prin opțiune însoțitor) este rezervată pentru persoanele care prezintă episoade subintrante epileptice sau dacă se însoțesc de tulburări psihice grave - psihoza epileptică care pune în pericol viața persoanei în cauză, sau a anturajului său, situație în care nu se află reclamanta. In fine, recurenta a precizat că reclamanta nu se încadrează în grad grav de handicap nici în contextul criteriilor medico-psihosociale care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008 aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP, publicat în M.Of. nr. 885 bis din 27 decembrie 2007.
Examinându-se sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din actele dosarului rezultă că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5055 din 2 noiembrie 2007, emis de C.E.P.H.A. Gorj, menținut prin Decizia nr. 10729 din 22 noiembrie 2007 a Comisiei Superioare din cadrul ANPH, reclamanta C.D. a fost încadrată în grad accentuat de handicap, cu cod de boală G40 (din CIM) cod de handicap 1 (handicap fizic) cu diagnosticul Epilepsie cu crize Grand Mal frecvente, confirmate EEG.
Din actele medicale existente la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a contractat epilepsia precoce, în mica copilărie, că prezintă crize Grand Mal frecvente, confirmate EEG (paraclinic) precum și faptul că aceasta este monitorizată de serviciul de specialitate (fișa de evidență, scrisoare medicală nr. 4318 din 16 octombrie 2007).
Potrivit dispozițiilor cuprinse în Capitolul 1, pct. 6 din Anexa la Ordinul MSF nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora este considerată a fi afecțiune handicapantă epilepsia malconvulsivant) cu debut precoce (copilarie-adolescenta), indiferent de etiologie, daca frecventa crizelor este de cel puțin 1/zi sau daca se asociază cu tulburări psihice; crize frecvente de grand-mal cel puțin 1/săptămâna, sub tratament, cu/sau fără tulburări psihice. Potrivit acelorași dispoziții, această afecțiune handicapantă va determina încadrarea persoanei suferinde în gradul de handicap accentuat sau grav în funcție de intensitatea tulburărilor de statică, mers, echilibru, gestualitate, psihice secundare și de capacitatea de autoservire, îngrijire.
Înalta Curte constată că anterior, reclamanta, în temeiul acelorași criterii, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4334 eliberat în 21 noiembrie 2003, a fost diagnosticată cu deficiență funcțională gravă, putând beneficia de asistent personal.
Cum din probatoriul administrat, nu rezultă elemente care să conducă la concluzia că în cauză, anterior emiterii actelor contestate de reclamantă a avut loc o îmbunătățire a stării acesteia de sănătate, ci dimpotrivă (în referatul înregistrat sub nr. 15727 din 19 octombrie 2007, aflat la fila 17 din dosarul nr. 5719/95/2008, al Tribunalului Gorj, parte componentă a dosarului nr. 1094/54/2008, fiind, de exemplu, consemnată o creștere a frecventei crizelor suferite de reclamantă pe fondul administrării tratamentului inițial instituit), dat fiind și principiul cuprins în conținutul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 448/2006, potrivit căruia protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap are la bază interesul acestor persoane, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei potrivit cărora cele două Comisii de evaluare nu au avut argumente medicale și legale pentru a o încadra pe reclamantă în gradul grav de handicap, „cu drept de însoțitor", sunt nefondate.
Pentru aceste considerente se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.S.E.P.H.A., prin A.N.P.H., împotriva Sentinței civile nr. 213 din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.