Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, M.A.E. a chemat în judecată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și pe C.M.C. pentru a se dispune anularea parțială a Hotărârii nr. 459 din 20 decembrie 2007 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în sensul înlăturării punctelor 1 și 2 din dispozitivul acesteia, dar prin sentința civilă nr. 974 din 19 martie 2008, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pornind de la faptul că actul atacat a fost emis de o autoritate publică centrală și potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1750 din 5 iunie 2008, a respins acțiunea reclamantei.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 459 din 20 decembrie 2007 s-a admis în parte sesizarea formulată de pârâta C.M.C., sesizare având ca obiect săvârșirea unei fapte de discriminare cu privire la modul în care s-a desfășurat interviul său pentru obținerea unui post la Institutul Cultural Român din Paris.
S-a criticat în special faptul că membrii Comisiei de examinare au întrebat-o în finalul interviului ce va face în cazul în care va câștiga concursul, textual „Aveți un copil de 12 ani, care este, după cum bine știm, la o vârstă critică. Ce veți face cu el ?”.
Această întrebare, privind situația familială a pârâtei persoană fizică, adresată la sfârșitul interviului a fost apreciată ca având ca efect atingerea dreptului la demnitate personală, în raport de ceilalți candidați și s-a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Față de aceasta au fost dispuse recomandările cuprinse la pct. 2 din hotărârea contestată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de Ministerul Afacerilor Externe considerându-se că hotărârea instanței de fond a fost dată fără temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivele de recurs că instanța nu a indicat în motivarea hotărârii temeiul de drept în baza căruia Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a emis acele recomandări privind pct. 2 din hotărârea contestată iar potrivit principiului specialității capacității de exercițiu a unei persoane fizice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate dispune alte măsuri decât cele pe care este abilitat să le adopte conform O.G. nr. 137/2000.
Se apreciază că acest tip de „recomandări” nu fac parte din setul de instrumente pe care pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării le poate utiliza în îndeplinirea atribuțiilor sale specificate în art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 pentru că nu se regăsesc nici expres, nici tacit în conținutul actului normativ.
Pentru că s-a reținut că fapta membrilor Comisiei de examinare a M.A.E. nu întrunește elementele unei contravenții nu există nici un alt text legal care să ofere autorității administrative prerogativa emiterii de „recomandări”, iar recurentul consideră că inexistența unei fapte care să atragă răspunderea civilă, contravențională sau penală a celui vinovat de săvârșirea ei determină interdicția adoptării oricărui alt tip de măsuri administrative, inclusiv a recomandărilor adoptate în cazul său.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 459 din 20 decembrie 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit:
1. În privința capătului de cerere privind interviul și adresarea întrebărilor privind situația familială a petentei în raport de ceilalți candidați, faptele prezentate au ca efect atingerea dreptului la demnitate personală și sub aspectul efectului creat, cad sub incidența art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
2. Colegiul Director a recomandat Ministerului Afacerilor Externe, în organizarea concursurilor pentru ocuparea unor posturi în străinătate, să manifeste exigență în raport de modul în care sunt comunicate informații privind cerințele specifice posturilor și întrebările adresate concurenților, pentru a asigura respectarea demnității personale și a principiului nediscriminării, garantate de Constituția României și O.G. nr. 137/2000, art. 1.
La aceasta s-a ajuns pentru că petenta C.M.C. s-a plâns Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru că, la finalul unui interviu organizat de Ministerul Afacerilor Externe, membrii Comisiei au întrebat-o, chiar dacă în afara concursului, ce va face cu copilul de 12 ani, în cazul în care va câștiga acel concurs.
Instanța de fond a respins acțiunea dar această soluție este criticată de recurent în prezenta cauză.
Motivul de recurs ce vizează lipsa de temei legal a hotărârii atacate este nefondată.
Așa cum am arătat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, chiar dacă nu a aplicat o sancțiune, a considerat că faptele au avut ca efect atingerea dreptului la demnitate personală și cad sub incidența art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Ca o consecință a acestei constatări s-au făcut recomandările către Ministerul Afacerilor Externe și s-a recomandat să manifeste exigență în privința modului în care sunt comunicate informațiile privind cerințele specifice postului și întrebările adresate concurenților, tocmai pentru a se asigura respectarea demnității personale și a principiului nediscriminării.
Potrivit art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pentru a combate faptele de discriminare Consiliul are atribuții, între altele, în prevenirea faptelor de discriminare (art. 19 alin. (1) lit. a)) dar și în investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare (art. 19 alin. (1) lit. c)).
După investigația efectuată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat fapta de discriminare ce a avut ca efect atingerea dreptului la demnitate personală și a considerat că sancționarea acestui fapt ca și prevenirea unor alte fapte de discriminare se poate face prin recomandarea adresată Ministerului Afacerilor Externe.
În aceste condiții, în exercitarea atribuțiilor sale Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării poate face și recomandări autorităților sau instituțiilor care săvârșesc fapte de discriminare.
De altfel, în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 se prevede că eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin – prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative.
Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1750 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.