Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 98 din 7 aprilie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC V.C.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, privind anularea deciziilor nr. 005/2008 și 047/2008; totodată, instanța a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării celor două decizii administrative.
În motivarea sentinței se reține că prin Decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal, cu motivarea că societatea nu a înștiințat autoritatea fiscală competentă despre modificările aduse datelor inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozit fiscal, respectiv despre schimbarea administratorului, fiind încălcate dispozițiile art. 183 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003; se mai reține că prin decizia nr. 047/2008 contestația formulată pe cale administrativă, de către reclamantă, a fost respinsă.
Instanța de fond a apreciat că deciziile atacate sunt legale și temeinice, întrucât schimbarea administratorului a avut loc la data de 28 martie 2007, fiind înregistrată la Registrul Comerțului prin încheierea nr. 1781 din 4 aprilie 2007 și comunicată abia la 12 decembrie 2007, prin adresa nr. 35793.
În drept s-a reținut că art. 183 lit. j) C. fisc. prevede obligația antrepozitarului autorizat de a înștiința autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării, iar potrivit art. 185 alin. (2) lit. b) pct. 2 C. fisc., autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizația pentru un antrepozit fiscal în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă acesta nu respectă oricare din cerințele prevăzute de art. 183 din actul normativ menționat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC V.C.P. SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- prin decizia nr. 506 din 9 noiembrie 2007 a fost dispusă de către pârâta-intimată revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO 0054310PP01 din 21 iulie 2005 pentru un antrepozit fiscal de producție vinuri liniștite, situat în Dealul Viei, comuna Mereni, județul Buzău, motivația fiind aceea că administratorul societății F.P. a fost condamnat definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 4244 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7447/42/2006.
- prin decizia nr. 004 din 15 ianuarie 2008 emisă de pârâtă a fost admisă contestația depusă de SC V.C.P. SRL și revocată decizia nr. 506 din 9 noiembrie 2007, constatându-se că F.P. a fost revocat din funcția de administrator al societății prin Hotărârea Adunării Asociaților nr. 7 din 28 martie 2007 și, ca urmare, măsura a fost dispusă nelegal.
- la aceeași dată, pârâta emite Decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 prin care revocă din nou autorizația de antrepozit fiscal nr. RO 0054310PP01 din 21 iulie 2005, reținând de această dată că măsura are la bază adresa societății înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Târgoviște sub nr. 35793 din 12 decembrie 2007, prin care înștiințează autoritatea fiscală competentă despre modificările aduse datelor inițiale, în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozit fiscal, respectiv despre schimbarea administratorului, ceea ce înseamnă că societatea ar fi încălcat prevederile art. 183 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
În drept, recurenta invocă următoarele argumente de nelegalitate:
- în sistemul Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, înregistrarea și mențiunile în Registrul Comerțului au un rol de publicitate cu efecte opozabile terților. Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 26/1990, înmatriculările și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în Registrul Comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau în alte publicații acolo unde legea dispune astfel.
În speța de față, administratorul societății a fost înlocuit prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 7 din 28 martie 2007 înscrisă în Registrul Comerțului la data de 4 aprilie 2007 în baza încheierii judecătorului delegat nr. 1781 din 4 aprilie 2007. Publicitatea realizată prin publicare este opozabilă și terțului Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse accizelor armonizate.
La data emiterii Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 era realizată și formalitatea comunicării autorității competente. Din chiar preambulul Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 rezultă că schimbarea administratorului a fost comunicată la Administrația Finanțelor Publice Târgoviște cu adresa societății nr. 35793 din 12 decembrie 2007. Or, decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 a fost emisă la o lună de la data efectuării formalității comunicării, ceea ce pune în discuție legalitatea emiterii ei.
Măsura revocării autorizației este disproporționată în raport cu conduita societății până la data emiterii acesteia. Textul art. 185 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007, nu mai prevede imperativ aplicarea sancțiunii revocării autorizației pentru antrepozit fiscal dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute de art. 183; textul avea o formulă imperativă și obliga la o asemenea măsură numai în forma sa din anul 2006.
În actuala reglementare, art. 185 alin. (2) prevede că „autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizația”, ceea ce implică un drept de apreciere al autorității față de situația de fapt pe care o are de analizat și în raport de care dispune măsurile de anulare, revocare și suspendare a autorizației.
Societatea nu a fost sancționată anterior pentru încălcarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.
Nu s-au produs niciun fel de consecințe fiscale ori vreun prejudiciu de altă natură în dauna statului. Acest lucru este confirmat de faptul că din certificatul de atestare fiscală nr. 7205 din 27 martie 2008 rezultă că societatea nu figurează cu obligații de plată către bugetul de stat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 185 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (în forma în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007) autoritatea fiscală „poate revoca autorizația” pentru antrepozit fiscal dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute de art. 183. Această formulare exprimă faptul că autoritatea administrativă are dreptul, dar și obligația legală, de a aprecia în concret gravitatea faptei, ținând cont de circumstanțele în care a fost săvârșită și consecințele dăunătoare pe care, eventual, le-a produs.
În speță, schimbarea administratorului societății a fost comunicată Administrației Finanțelor Publice anterior emiterii Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 (prin care societatea a fost sancționată), iar depășirea termenului legal de 30 de zile nu a avut consecințe de ordin juridic sau economic pe care autoritatea administrativă să le fi semnalat. În plus, actul prin care s-a făcut înlocuirea administratorului a fost supus formalităților de înregistrare și publicitate la Registrul Comerțului încă din data de 4 aprilie 2007, ceea ce înseamnă tot o formă de aducere la cunoștință a acestei modificări, inclusiv către autoritățile publice.
Față de situația de fapt reținută de instanța de fond sancțiunea revocării autorizației de antrepozit este disproporționat de gravă, astfel că în mod greșit deciziile atacate au fost menținute.
Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei și anulării Deciziilor nr. 005 din 15 ianuarie 2008 și nr. 047 din 22 februarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamata SC V.C.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 98 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ .
Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea și dispune anularea deciziilor nr. 005/2008 și nr. 047/2008 emise de intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009.