Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 iunie 2000, reclamantul S.N. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Teleorman, validarea mandatului său de consilier independent în cadrul acestei autorități publice, urmare a alegerilor electorale locale din 4 iunie 2000, obligarea pârâtului la despăgubiri bănești pentru întreaga perioadă, până la validarea mandatului și la despăgubiri pentru daune morale, în cuantum de un miliard lei.
În subsidiar, a solicitat acordarea unui mandat, prin înregistrarea numărului său de voturi, cu cel al restului de voturi ale candidaților independenți.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la alegerile locale din 4 iunie 2000, a candidat independent, pentru obținerea calității de consilier în cadrul Consiliului Județean Teleorman și a obținut, potrivit-procesului verbal al Biroului electoral – Circumscripția 36 Teleorman, un număr de 2330 de voturi valabil exprimate.
Este îndreptățit la validarea mandatului de consilier, întrucât la repartizarea mandatelor în etapa a II-a, pe baza redistribuirii numărului de voturi disponibile aparținând partidelor politice necâștigătoare și candidaților independenți, au fost acordate mandate unor partide politice, pentru un număr de voturi mult mai mic, decât cele pe care le-a obținut reclamantul, ceea ce reprezintă o discriminare.
Aceasta, în condițiile în care, în opinia sa, Legea nr. 70/1991 nu instituie un prag electoral pentru candidații independenți, fiind inaplicabile dispozițiile art. 77 alin. (4) din O.U.G. nr. 28/2000, de completare și modificare a Legii nr. 70/1991, act cu forță juridică inferioară, care stabilesc un coeficient electoral de 4520 de voturi, ca prag electoral.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1132 din 11 septembrie 2001, a respins ca neîntemeiată, acțiunea.
Motivându-și soluția, prima instanță a reținut că potrivit art. 77 pct. 4 din Legea nr. 70/1991, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 28/1990, pentru ca un candidat independent să obțină un mandat, este necesar ca numărul de voturi valabil exprimate în favoarea sa să fie cel puțin egal cu coeficientul electoral, or, reclamantul obținând 2332 voturi, nu a atins coeficientul electoral, care se ridica la 4520 voturi.
S-a mai reținut netemeinicia acțiunii, atât în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, cererea reclamantului neavând bază legală, cât și referitoare la cererile accesorii privind obligarea pârâtului la despăgubiri, deoarece nu a dovedit că i-a fost vătămat un drept, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a promovat recurs, reclamantul S.N., pe care l-a declarat, și timbrat, potrivit cerințelor legale.
Recurentul a susțiut admisibilitatea recursului său (aspect necontestat) și ca motiv de casare, a invocat, în esență, nelegalitatea hotărârii recurate, fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe interpretarea de către instanța de fond, a normelor de drept intern, în contradicție cu dreptul internațional.
Potrivit părerii sale, s-au încălcat în ceea ce îl privește, art. 21 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 25 pct. a-c din Pactul Internțional cu privire la drepturile civile și politice, act adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul persoanei de a avea acces direct sau prin scrutin electoral, la funcțiile publice din țara sa. A reluat susținerile din acțiune, pentru a arăta că s-a comis o inegalitate și o discriminare față de candidații partidelor politice, care au primit, totuși, mandate, dar au obținut fiecare în parte, un număr de voturi mai mic.
Analizând criticile formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în cele ce urmează.
Este adevărat că prin acte normative internaționale ratificate de către România și care au devenit, astfel, norme interne, s-a prevăzut dreptul persoanei de a alege și de a fi ales în funcțiile publice din țara sa.
Dreptul menționat este prevăzut și în Constituția României, prin dispozițiile art. 35.
Nu se poate susține, însă, că în speța dedusă judecății, acest drept i-ar fi fost încălcat recurentului-reclamant.
Recurentul se prevalează de dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (2), care prevăd că „dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale”.
Dar, pe de o parte, după cum s-a arătat, nu există nici un fel de neconcordanță între reglementările internaționale și legea română, întrucât dreptul de a fi ales într-o autoritate publică este prevăzut și în legislația română, ca drept distinct.
Pe de altă parte, faptul că prin dispozițiile speciale ale Legii nr. 70/1991, s-au prevăzut anumite condiții de exercitare a acestui drept, nu reprezintă o neconcordanță cu prevederea din actele normative internaționale, invocate de către recurent.
Este reputat că orice drept fundamental al persoanei se exercită în anumite condiții și limite, prevăzute de legislațiile interne ale statelor, ca o garanție a asigurării ordinii de drept.
Stabilirea unui număr de voturi ca prag electoral, prin modificarea adusă Legii nr. 70/1991, prin O.U.G. nr. 28/2000, nu reprezintă o discriminare.
Așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță, recurentului-reclamant nu i-a fost încălcat dreptul de a fi ales consilier în cadrul Consiliului Județean Teleorman, acesta participând la alegerile organizate pentru această funcție, alături de ceilalți candidați independenți și partidele politice și având vocația de a obține mandatul.
Existența unor reglementări legale în materie, referitoare la vârsta minimă a persoanei, condițiile ce trebuie îndeplinite de către candidați pentru asemenea funcții, un prag electoral de acordare a mandatelor etc., este absolut necesară pentru asigurarea unei anumite ordini, lipsa acestora ducând la situații absurde și anarhice, în care nu s-ar putea selecta și departaja candidații.
Și, întrucât numărul de voturi obținut de către recurentul-reclamant este mai mic decât cel minim stabilit de lege pentru primirea mandatului, iar legea nu prevede restabilirea în favoarea sa, a voturilor celorlalți candidați independenți, în deplină concordanță cu situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile, instanța fondului a respins acțiunea.
Sentința supusă analizei instanței de control judiciar, fiind legală și temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat recursul, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N., împotriva sentinței civile nr. 1132 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.