Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului prin care a fost eliberat din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Alba și suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința nr. 184/F/CA din 9 decembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului Alba și a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acestuia și a respins ca nefondată acțiune în anulare a ordinului și suspendarea acestuia.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului Alba a fost admisă apreciindu-se că pârâtul nu este emitentul actului atacat, iar potrivit art. 24 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 numirea inspectorului școlar general este dată în competența Ministrului Învățământului care este și autoritatea competentă să dispună eliberarea din funcție conform art. 31 din Legea nr. 128/1997.
Referitor la acțiunea împotriva Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, instanța de fond a reținut că prin Nota nr. 33216/2007 a Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului s-a acordat calificativul „Nesatisfăcător” inspectorului general școlar al Inspectoratului Școlar al Județului Alba, reclamantul S.C., pe baza punctajelor acordate de Comisia de evaluare.
Prin Ordinul nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Alba și revenirea acestuia la catedra rezervată.
Calificativul acordat, deși a fost contestat de reclamant, prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost menținut, iar obținerea calificativului „nesatisfăcător” conduce la invalidarea pe funcție și încetarea contractului de management educațional, cu consecința revenirii la catedra rezervată.
Reclamantul a solicitat anularea ordinului numai în considerarea faptului că prin hotărâre judecătorească definitivă, dar nu irevocabilă, calificativul a fost anulat și pentru că nu au fost invocate alte motive de nelegalitate s-a respins cererea ca neîntemeiată.
În fața instanței de fond, reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a raportului de evaluare nr. 33216 din 13 iunie 2007, excepție care a fost respinsă la termenul din 2 decembrie 2008 pentru că nu ar fi incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că actul respectiv este un act preparator care a stat la baza acordării calificativului, ori calificativul a fost cenzurat pe cale acțiunii directe și nefiind un act administrativ nu are legătură directă cu dreptul dedus judecății, excepția de nelegalitate fiind respinsă ca inadmisibilă.
Capătul de cerere privind suspendarea actului contestat a fost respins pentru că nu ar fi întrunite condițiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, actul atacat nefiind nelegal și nu a fost indicată paguba iminentă ce nu s-ar putea repara dacă ordinul ar fi pus în aplicare.
S-a declarat recurs de către reclamant atât împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 cât și împotriva sentinței nr. 184/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
În motivarea recursului declarat împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 se arată că aceasta a fost dată cu încălcarea principiului oralității, contradictorialității și a dreptului la apărare, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se invocă faptul că la termenul din 2 decembrie 2008 s-a ridicat excepția de nelegalitate a actului administrativ intitulat raport de evaluare (inspecție) cu nr. 33216 din 13 iunie 2007 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului care a stat la baza Notei nr. 33216/2007 și a ordinului de eliberare din funcție a reclamantului și s-a formulat cerere de amânare, dar instanța de fond a respins cererea de amânare, a pus în discuția părților excepția de nelegalitate invocată.
Este criticată soluția instanței de fond prin care a fost respinsă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă dar și ca neconcludentă și se arată că raportul de evaluare a condus la stabilirea calificativului și la emiterea ordinului de eliberare din funcție a reclamantului.
Sentința nr. 184/2008 a instanței de fond este criticată ca fiind nelegală și s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru că a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivele de recurs că mandatara reclamantului a depus cererea de amânare și a invocat excepția de nelegalitate, iar instanța de fond a soluționat excepția și a amânat pronunțarea asupra acțiunii în anulare.
Pentru că acțiunea reclamantului a fost motivată pe sentința definitivă prin care s-a anulat calificativul, iar cum aceasta a fost modificată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de fond, în baza rolului activ, trebuia să pună în vedere reclamantului că precizeze temeiul acțiunii introductive, ori nu s-a făcut acest lucru.
Tot în motivele de recurs se arată că ordinul atacat este lovit de nelegalitate și netemeinicie pentru că a fost fundamentat pe un ordin (nr. 1223/2007) emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, pentru că raportul de evaluare conține modificări vizibile care nu au suport legal și real, obiecțiunile la acest raport de evaluare, formulate de reclamant, nu au fost analizate niciodată.
Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, fostul Minister al Educației, Cercetării și Tineretului a formulat întâmpinare și s-a solicitat respingere a recursurilor ca nefondate.
După examinarea motivelor de recurs a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței de fond anularea Ordinului nr. 3837 din 5 mai 2008 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului prin care a fost eliberat din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Alba, motivul invocat fiind acela că ordinul se fundamentează pe calificativul „nesatisfăcător” care a fost anulat prin sentința civilă nr. 21 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, iar faptul că cererea sa de suspendare a ordinului a fost respinsă nu prezintă relevanță.
Acțiunea reclamantului a fost respinsă ca și excepția de nelegalitate a raportului de evaluare.
Cu privire la recursul declarat împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 prin care a fost respinsă excepția de nelegalitate a raportului de evaluare criticile aduse sunt nefondate.
Instanța de fond a apreciat, în mod legal, că actul a cărui nelegalitate este invocată este un act pregătitor, premergător emiterii ordinului de eliberare din funcție.
Excepția de nelegalitate nu poate viza decât un act administrativ, iar actul administrativ este definit în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Verificând raportul de evaluare se constată că acesta a fost un act premergător care alături de autoevaluare a stat la baza acordării calificativului „nesatisfăcător”, iar legalitatea sa, nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi analizată în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, modul de evaluare, raportul de evaluare au fost analizate, pe calea acțiunii directe în cadrul litigiului ce a vizat acordarea calificativului soluționat irevocabil prin decizia nr. 3578 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, unde s-a reținut că aprecierea în concret a activității de management a performanțelor, raportate la indicatorii specifici stabiliți, este atributul autorității ce a încheiat cu reclamantul contractul de management.
Pentru că a reținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată nu au fost analizate motivele invocate ce vizau nelegalitatea actului.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare pentru că este motiv de recurs și în cadrul recursului declarat împotriva sentinței acesta va fi analizat în cadrul acelui recurs.
În privința recursului declarat de recurent împotriva sentinței nr. 184 din 9 decembrie 2008, Înalta Curte va constata că motivele sunt nefondate.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare, criticile vor fi respinse pentru că, chiar dacă a fost respinsă cererea de amânare a cauzei formulată de mandatarul reclamantului, totuși instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., a dispus amânarea pronunțării pentru a fi depuse concluzii scrise.
Dacă se considera că era necesară administrarea de noi probe se putea solicita repunerea cauzei pe rol pentru administrarea acestora.
Instanța de fond nu a încălcat nici dispozițiile art. 129 C. proc. civ. pentru că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra obiectului cererii dedus judecății.
Nu se putea ca instanța de fond să pună în vedere reclamantului să-și precizeze temeiul acțiunii introductive pentru că, potrivit art. 132 C. proc. civ., întregirea sau modificarea cererii se poate face la prima zi de înfățișare, iar termenul din 2 decembrie 2008 nu putea fi prima zi de înfățișare.
Recurentul nu face altceva decât să reproșeze instanței lipsa sa de diligență în motivarea cererii adresată instanței când a invocat un singur motiv ce ar viza nelegalitatea ordinului contestat.
A fost respectat principiul contradictorialității pentru că părțile prezente și-au spus punctul de vedere cu privire la excepția de nelegalitate și pe fondul cauzei, iar reclamantului i s-a oferit posibilitatea, prevăzută de lege, de a depune concluzii scrise.
Ordinul contestat a fost atacat de recurent pentru că a avut la bază un calificativ ce ar fi fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Este adevărat că prin sentința nr. 21/2008 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost anulat calificativul acordat, dar prin decizia nr. 3578 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul, s-a modificat sentința și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, astfel că soluția instanței de fond nu poate fi considerată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivele de recurs se invocă și alte motive de nelegalitate a ordinului, dar aceste motive au fost invocate pentru prima oară în recurs și nu au fost analizate de instanța de fond, astfel că nu vor putea fi cenzurate de instanța de recurs.
Apreciind că încheierea și sentința atacată sunt legale și temeinice, în baza art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. S. împotriva sentinței civile nr. 184/F/CA din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, și împotriva Încheierii din 2 decembrie 2008 a aceleiași instanțe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2009.