Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 149 din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de S.S. împotriva pârâtului Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, având ca obiect anularea Deciziei nr. 168 din 25 octombrie 2007 emisă de Comisie.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând înscrisurile prezentate, a reținut că reclamantul nu a făcut dovada încadrării sale în niciuna dintre situațiile reglementate de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în drept.
Recurentul susține că instanța de fond a ignorat conținutul „sentinței penale emise de către Tribunalul Suprem” care probează nevinovăția sa, precum și persecuția politică la care a fost supus, fiind eliberat din funcția de primar al comunei Sicula și trimis la muncă necalificată, cu o retribuție diminuată.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției, în calitate de reprezentant al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a arătat că sentința penală nr. 531/1972 a Judecătoriei Ineu, invocată de recurent, nu relevă niciun element care să justifice acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticii formulate de recurent, a apărării cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul-reclamant a dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 168 din 25 octombrie 2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare:
„(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.
(2) Se recunoaște calitatea de luptător anticomunist și persoanelor din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist în perioada 6 martie 1945-august 1964”.
În textele imediat următoare, art. 2 și art. 3, legiuitorul a explicitat sintagmele „infracțiuni săvârșite in motive politice”, respectiv „măsuri administrative abuzive”.
Nici în etapa administrativă a prezentei cauze și nici ulterior recurentul-reclamant nu a indicat care este ipoteza legală la care se raportează, susținând că a fost condamnat penal în mod nelegal din motive politice, că a fost privat de libertate și că a fost eliberat din funcția de primar al comunei Sicula din cauza opiniilor sale ostile regimului comunist.
Probele administrate la prima instanță nu au confirmat susținerile recurentului, ci, dimpotrivă, au demonstrat justețea deciziei administrative examinate.
Astfel, sentința penală de care se prevalează recurentul este sentința penală nr. 531 din 25 octombrie 1972 pronunțată de Judecătoria Ineu, definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat pentru neglijență în serviciu la 2000 lei amendă, constatându-se totodată că pedeapsa amenzii este grațiată în întregime.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a reținut că inculpatul S.S. în calitate de primar al Comunei Sicula a aprobat unor persoane fizice cumpărarea unei cantități de cherestea la un preț mai mic decât cel legal, „cauzând avutului obștesc un prejudiciu de 1187, 13 lei”.
Înalta Curte observă că recurentul nu a prezentat niciun element care să contureze „motivul politic” ce l-ar fi determinat să săvârșească această infracțiune. În plus, recurentul nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile enumerate la art. 3, ca fiind „măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1)”, cum s-a arătat, pedeapsa aplicată fiind amenda, și aceea grațiată.
Nici celelalte înscrisuri administrate în cauză nu converg către justificarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În acest sens, Înalta Curte reține că din fișa personală a recurentului, întocmită de Oficiul personal-învățământ al Consiliului Popular al Județului Bihor la data de 24 mai 1980, rezultă că după eliberarea din funcția de primar, ca urmare a infracțiunii săvârșite, a fost repus în drepturi, „reprimindu-și carnetul de partid” și chiar „a fost numit șeful secției panificație în orașul Ineu până la 14 februarie 1974, când a fost numit secretar al Biroului executiv al Consiliului popular al comunei Zarand, unde muncește și în prezent”.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinței pronunțate de Curtea de apel, Înalta Curte va respinge recursul de față în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva sentinței civile nr. 149 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.