Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 57 din 12 martie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată plângerea formulată de C.P. împotriva deciziei din data de 23 august 2007 a Comisiei pentru constatarea calității în rezistența anticomunistă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a stabilit că termenul limită de depunere a cererilor pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a expirat la data de 25 noiembrie 2006 iar reclamantul a înregistrat cererea sa la data de 26 aprilie 2007, așa încât decizia atacată, prin care aceasta a fost respinsă pe motiv de tardivitate, este legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, susținând că atât cererea sa pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, cât și documentația aferentă au fost înaintate Ministerului Justiției încă din anul 2004.
În probațiune, potrivit art. 305 C. proc. civ., în cadrul probei cu înscrisuri, recurentul a depus un act datat de el însuși: 11 decembrie 2006, afirmând că acesta este „adresa nr. 465/2004” pe care își fundamentează recursul.
Examinând sentința prin prisma motivului de recurs expus, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul a dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia din data de 23 august 2007 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din Ministerul Justiției, în temeiul art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, în forma în vigoare la data respectivă.
Prin această decizie, cererea formulată de C.P. a fost respinsă ca tardiv formulată, întrucât a fost depusă la Ministerul Justiției la data de 26 aprilie 2007, cu depășirea termenului legal.
Cum s-a arătat în cele ce preced, Curtea de apel a păstrat soluția administrativă adoptată.
Potrivit art. II din Legea nr. 173/2006: „Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive, …, pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă”.
Cum actul normativ a intrat în vigoare la data de 25 mai 2006, rezultă că termenul pentru depunerea cererilor s-a prorogat până la data de 25 noiembrie 2006.
Deși recurentul a susținut că a formulat cererea „încă din anul 2004” și că dovedește acest fapt „cu adresa nr. 465/2004”, nu și-a probat afirmațiile.
Dimpotrivă, înscrisul depus în probațiune este datat chiar de recurent: 11 decembrie 2006, adică, oricum, în afara termenului legal, iar acest act nu a fost înregistrat la intimat, purtând doar semnătura recurentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.P. împotriva sentinței civile nr. 57 din 12 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.