Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 septembrie 2008, contestatoarea SC U.T.H. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și L.E., anularea deciziei nr. 1558 din 10 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr. 10585/1/2007, rejudecarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 116 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, i-a respins recursul formulat împotriva sentinței menționate mai sus, omițând să cerceteze motivul de recurs referitor la soluționarea, de către instanța de fond, a excepției prescripției dreptului de formulare a plângerii prealabile administrative, invocate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata L.E. a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând că SC U.T.H. SA nu a înscris procesul în cartea funciară, iar între timp terenul în litigiu a fost vândut, apărări pe care Înalta Curte le constată străine obiectului și procedurii contestației în anulare.
Analizând conținutul deciziei contestate, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs și cu prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în care se încadrează cazul invocat de contestatoare, Înalta Curte constată nefondată calea de retractare cu care a fost investită.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia contestată, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondate recursurile formulate de SC U.T.H. SA și de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale împotriva sentinței nr. 116 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia.
Motivul de recurs a cărui necercetare a fost invocată în cadrul contestației în anulare se referă la nesoluționarea, de către instanța de fond, a excepției prescripției dreptului de formulare a plângerii prealabile administrative, excepție invocată de ministerul pârât.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței s-a menționat respingerea excepției tardivității acțiunii, invocată de pârâți, dar în considerente Curtea de Apel Alba Iulia a analizat în mod amplu și detaliat incidența în cauză, interpretarea și aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează termenul în care poate fi formulată plângerea prealabilă de persoana vătămată într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept - ipoteză în care se încadra reclamanta L.E.
De asemenea, curtea de apel s-a conformat prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., după ce, într-un prim ciclu procesual, prin decizia nr. 3668 din 30 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul împotriva sentinței nr. 304 din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se lămuri, printre altele, data la care partea a luat cunoștință de actul administrativ atacat, în sensul art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, de acel moment fiind legat începutul curgerii termenului atât pentru formularea plângerii administrative prealabile, cât și pentru acționarea în justiție.
Având în vedere circumstanțele derulării cauzei așa cum au fost expuse mai sus, gruparea argumentelor legate de soluționarea excepției tardivității acțiunii în justiție și a celor privind excepția prescripției dreptului de formulare a plângerii prealabile și tratarea lor printr-un considerent comun nu poate duce la retractarea deciziei contestate, pentru motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În consecință, ținând seama și de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC U.T.H. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 1558 din 10 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.