Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestația formulată la data de 10 iulie 2001, H. L. a chemat în judecată S.N.C.F.R. R.A. București, solicitând anularea deciziei de imputare nr. 13/832 din 23 noiembrie 1998, pentru suma de 22.077.800 lei.
Instanța învestită inițial, Tribunalul Cluj, a dispus prin sentința civilă nr. 1893 din 14 august 2001, declinarea competenței în favoarea Tribunalului Bihor.
La rândul său acest tribunal, prin sentința civilă nr. 54 din 1 februarie 2002, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Bihor.
Prin sentința nr. 25 din 17 aprilie 2002, instanța de conturi a declinat competența judecării litigiului în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului București.
Recursul jurisdicțional declarat de S.N.C.F.R. R.A. București a fost respins ca tardiv, prin decizia nr. 318 din 18 iunie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Această instanță a reținut că în raport cu data declarării recursului jurisdicțional, 16 mai 2002 (data poștei), recurenta a depășit cu o zi termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs intimata S.N.C.F.R. R.A. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, intimata a invocat necompetența materială a instanței Curții de Conturi, de a soluționa litigiul, fiind aplicabile prevederile art. 70 din Legea nr. 168/1999, potrivit cărora conflictele de drepturi, în legătură cu plata unor despăgubiri, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă, se judecă de tribunalul, în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea.
Intimata a mai criticat decizia, și pentru reținerea greșită a tardivității recursului jurisdicțional, acesta fiind depus în termen la oficiul poștal, conform recipisei poștale depusă ca act nou în recurs.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a fi casată decizia și a se dispune trimiterea cauzei la aceiași instanță de conturi, pentru rejudecarea recursului jurisdicțional.
Astfel cum rezultă din recipisa poștală nr. 7516/2002, depusă ca act nou la dosar, data predării recomandat la oficiul poștal a recursului jurisdicțional, declarat împotriva sentinței nr. 25 din 17 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicțional Bihor, este 15 mai 2002, și nu 16 mai 2002, cum a reținut secția jurisdicțională a Curții de Conturi, dată ce se încadrează în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.
Având în vedere soluția dată recursului, Curtea nu va analiza, și critica privind necompetența materială a Colegiului jurisdicțional Bihor, ce urmează a fi examinată cu ocazia rejudecării recursului jurisdicțional, cu atât mai mult, cu cât acest motiv de casare este invocat expres de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.N.C.F.R. R.A București, reprezentată de Societatea de Servicii de Management Feroviar Teritorial Cluj – Oficiul juridic, împotriva deciziei nr. 318 din 18 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și trimite cauza la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, pentru rejudecarea recursului jurisdicțional declarat de Societatea de Servicii de Management Feroviar Teritorial Cluj, împotriva sentinței nr. 25 din 17 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bihor.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.