Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2002, reclamantul P.I. a solicitat anularea deciziei nr. 8550 din 15 decembrie 2001 emisă de Consiliul U.A.R., recunoașterea dreptului său de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea U.A.R. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin decizia contestată i s-a refuzat dreptul de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cu toate că îndeplinește cerințele impuse de art. 11 și art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Mai arată că s-a invocat respingerea cererii, de existența avizului negativ al Baroului Galați și a prevederilor art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, Statut publicat în Monitorul Oficial ,după ce a susținut interviul.
Menționează că și avizul Baroului Galați este consultativ, iar pârâta nu-i poate respinge cererea nici pe motive de oportunitate, deoarece dreptul pretins îi este conferit de lege.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 22 aprilie 2002 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că potrivit art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, reclamantul trebuia să solicite primirea în profesia de avocat cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, pe când acesta a împlinit vârsta standard de pensionare la 9 iunie 000.
Mai reține că reclamantului nici nu i s-a acordat avizul de către Consiliul Baroului și că susținerile reclamantului că avizul negativ al Baroului se fundamentează pe criterii subiective, iar decizia U.A.R. se întemeiază pe dispoziții care nu se aflau în vigoare la data soluționării cererii, nu sunt fondate.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța nu a avut în vedere prevederile art. 193 din Statutul profesiei de avocat, în care se arată că statutul intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, dată care a fost 31 mai 2001, însă el a depus dosarul în luna martie 2001, iar interviul a avut loc la 30 mai 2001, astfel că îi erau aplicabile prevederile Statutului profesiei de avocat, în vigoare până la 31 mai 2001.
Menționează că Baroul Galați a omis să-i comunice motivele pentru care a avizat negativ cererea sa, iar instanța a invocat greșit textele de lege aplicabile, neținând cont că este pensionar militar și îi sunt aplicabile prevederile Legii pensiilor militare.
Arată și că avizul Baroului era numai facultativ și pentru că îndeplinea condițiile legale de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, U.A.R. îi putea refuza cererea numai pe motive de oportunitate.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, cerere adresată Baroului Galați în luna martie 2001.
La 30 mai 2001 a susținut un interviu la Baroul Galați, iar ulterior acesta a trimis dosarul recurentului U.A.R., cu un aviz negativ.
Prin decizia nr. 1213 din 13 octombrie 2001, Comisia Permanentă a U.A.R. a respins cererea recurentului, de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, având ca temei art. 53 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 51/1995, republicată și art. 32 din Statutul profesiei de avocat.
Contestația formulată de recurent împotriva deciziei nr. 1213/2001 a fost respinsă prin decizia nr. 8550 din 15 decembrie 2001 a Consiliului U.A.R., în baza art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat și art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Recurentul a contestat ultima decizie, având ca motiv principal faptul că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, așa cum a fost adoptat în luna mai 2001, deoarece a formulat cererea de primire în profesia de avocat și a susținut interviul, anterior datei publicării acestuia în Monitorul Oficial, când intra în vigoare Statutul profesiei de avocat.
În cauza de față, problema esențială este dacă prevederile Statutului profesiei de avocat sunt în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, lege care este actul normativ de bază pentru profesia de avocat.
Ținând cont de organul emitent al celor două acte menționate, Legea nr. 51/1995 are o forță juridică superioară, astfel că prin Statutul profesiei de avocat nu se puteau stabili dispoziții noi, nereglementate de lege, ci trebuia ca prin acesta numai să se pună în aplicare legea.
Conform prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, „Dreptul de primire în profesia de avocat se obține în baza unui examen organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei”.
Alin. (2) al art. 16 cuprinde derogări de la dispozițiile alin. (1) și anume: „La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani”.
De asemenea, art. 13 și art. 14 din lege prevăd cazurile de nedemnitate, respectiv de incompatibilitate cu profesia de avocat, iar art. 53 alin. (2) lit. f) prevede ca atribuție a Consiliului Baroului, avizarea cererilor de primire în profesie cu scutire de examen.
Recurentul a făcut dovada îndeplinirii funcției de consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, condiție prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și că nu se încadrează în nici unul din cazurile de nedemnitate sau de incompatibilitate prevăzute de lege.
De altfel, cererea i s-a respins pentru două considerente: avizul negativ dat de Baroul Galați și prevederile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat.
Dar, în realitate și avizul Baroului Galați a fost întemeiat tot pe dispozițiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat.
Nu i s-a imputat recurentului faptul că s-ar fi prezentat necorespunzător profesional la interviu, ci numai că nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 28 pct. 9 din statut, care are următorul conținut: „Persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat poate formula cerere de primire cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte”.
Prin această dispoziție se adaugă la lege, ceea ce nu este permis pentru un act inferior ca forță juridică, prevederea respectivă cuprinzând o condiție restrictivă la intrarea în profesia de avocat, neprevăzută de lege.
Chiar dacă art. 16 alin. (2) din lege prevede că poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept sau cel care a fost anterior cel puțin 10 ani judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, bineînțeles dacă persoana respectivă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de lege, dreptul de apreciere nu trebuie să fie abuziv, ci să țină cont de persoana în cauză, în special de pregătirea profesională și de probitatea morală a acesteia.
În cauza de față nu s-a invocat nici un alt impediment în primirea recurentului în profesia de avocat, cu scutire de examen, decât cel prevăzut de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, care, așa cum am menționat mai sus, este emis prin adăugare la lege.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 29/1990 și ale art. 312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința va fi casată și, pe fond, se va admite acțiunea formulată de reclamantul P.I., vor fi anulate decizia nr. 8550 din 15 decembrie 2001 emisă de Consiliul U.A.R. și decizia nr. 1213 din 13 octombrie 2001 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și va fi obligată pârâta U.A.R. să emită decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 55 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și, pe fond, admite acțiunea.
Anulează decizia nr. 8550 din 15 decembrie 2001 și decizia nr. 1213 din 13 octombrie 2001, emise de U.A.R.
Obligă pârâta să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, a reclamantului.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.