Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2002, la Tribunalul Brăila, reclamantul T.C. a chemat în judecată Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Brăila, solicitând obligarea acesteia să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că perioada 1 aprilie 1991 – 31 decembrie 1994 reprezintă vechime în muncă a acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că perioada menționată este înscrisă în carnetul său de muncă și în anexa la contractul de asigurări sociale, dar pârâta refuză să-i confirme că aceasta reprezintă vechime în muncă.
Acțiunea a fost respinsă ca prematur formulată, prin sentința civilă nr. 428 din 29 aprilie 2002, instanța reținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de introducerea acțiunii.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că hotărârea a fost dată de către un alt judecător, decât cel care a instrumentat fondul și că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și asupra actelor pe care le-a prezentat.
Menționează că din documentele aflate la Casa Județeană de Pensii Brăila și la pârâtă rezultă că a plătit contribuții pentru fondul de asigurări sociale de stat în perioada 1 aprilie 1991 – 31 decembrie 1994, perioadă care constituie vechime în muncă, conform Legii nr. 19/2000.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din ședința publică de la 19 iunie 2002, a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care îl motivează în ce privește fondul cauzei, considerând că a solicitat la diverse organe administrative, clarificarea situației sale și că înțelege să solicite eliberarea adeverinței din care să rezulte că perioada 1 aprilie 1991 – 31 decembrie 1994 reprezintă vechime în muncă.
Prin cererea de recurs nu se critică soluția luată de către instanța de recurs, de suspendare a soluționării cererii pentru lipsa părților, ceea ce înseamnă o nemotivare a recursului din acest punct de vedere.
Dar, analizând și legalitatea măsurii luată prin încheierea de la 19 iunie 2002, Curtea constată că instanța de recurs a procedat în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece nici una din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a cerut judecarea în lipsă, astfel cum prevede alin. (2) al art. 242 C. proc. civ.
Ca atare, reținându-se că instanța de recurs a procedat legal, prin suspendarea judecării recursului la termenul din 19 iunie 2002, urmează a se respinge recursul declarat împotriva încheierii de la acea dată, ca nefondat, în temeiul art. 2441 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C., împotriva încheierii de ședință de la 19 iunie 2002, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, privind suspendarea judecării recursului ce face obiectul dosarului nr. 757/2002, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.