Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 639 din 7 mai 2002, la Curtea de Apel Galați, reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, pentru a fi obligat să-i soluționeze reclamația adresată la data de 23 martie 2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 29/1990, s-a adresat Ministerului Justiției, pentru soluționarea unor probleme administrative de competența Ministerului Justiției. A mai arătat reclamantul că în răspunsul pe care l-a primit, nu au fost rezolvate solicitările sale.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 74 din 27 mai 2002, a respins acțiunea reclamantului M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul M.D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că instanța a încălcat dreptul său la apărare, luând în considerare, în pronunțarea soluției, întâmpinarea nr. 1085/CA din 23 mai 2002, formulată de Ministerul Jusitiției și care a fost depusă la dosar, după încheierea dezbaterilor, sentința fiind și nemotivată. Mai susține reclamantul că pârâtul nu a răspuns la reclamația pe care acesta i-a adresat-o la 23 martie 2002, dar a depus, ca anexă la întâmpinare, copia adresei nr. 7905/22/2002.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”
Se constată că reclamantul nu a făcut dovada că se află în una din situațiile prevăzute de text.
De altfel, la reclamația din 23 martie 2002, pe care reclamantul a adresat-o Ministerului Justiției, pârâtul a răspuns cu adresa nr. 3383/22/2002, chiar reclamantul precizând în acțiune că a primit acest răspuns, pe care îl și anexează.
Faptul că răspunsul primit de reclamant nu conține soluția pe care acesta o aștepta, nu poate fi considerat refuz nejustificat de rezolvare a cererii.
În considerentele sentinței atacate se face vorbire despre întâmpinarea depusă de pârât, înscris care se regăsește în dosar, instanța de fond nefăcând nici o mențiune, din care să rezulte că întâmpinarea ar fi fost depusă după încheierea dezbaterilor.
Se reține că hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantului.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D., împotriva sentinței civile nr. 74 din 27 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2003.