Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.N., în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Arad și Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea, ca netemeinice și nelegale, a actului constatator nr. 457 din 25 ianuarie 1999, încheiat de Biroul Vamal Turnu, a actului nr. 3785 din 29 martie 1999, a aceluiași birou, a deciziei nr. 137 din 11 mai 1999, a Direcției Regionale Vamale Arad și a deciziei nr. 1585 din 9 septembrie 1999, a Directorului General al Vămilor; totodată, a solicitat și suspendarea executării.
S-a arătat de reclamant că, în mod greșit, autoritățile fiscale au reținut în sarcina sa, obligația de a achita taxe vamale și majorări, în baza art. 128 din Decretul nr. 337/1981, întrucât el a avut doar calitatea de transportator al autoturismului marca Peugeot, proprietarul fiind O.V., repatriat și care beneficia de scutire de plata taxelor vamale.
Curtea de Apel Timișoara. secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 23 septembrie 1999, în baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, a dispus suspendarea actelor de executare, până la soluționarea cauzei, iar prin sentința nr. 266 din 9 noiembrie 1999, a admis acțiunea și a anulat actele contestate.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1307 din 2 aprilie 2001, a admis recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Vamală Arad și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță, pentru suplimentarea probelor, pentru a lămuri dacă autoturismul prezentat în Vama Turnu, este același cu cel prezentat în Vama Arad, pentru care s-a stabilit regimul vamal de scutire.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 510 din 11 decembrie 2001, a admis acțiunea și a anulat actele contestate și a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut identitate între autoturismul prezentat la Vama Turnu și cel prezentat la Vama Arad, pentru care s-a stabilit regimul de scutire la plata taxelor vamale, proprietarul autoturismului fiind V.O., cetățean repatriat, reclamantul având doar calitatea de transportator.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, au declarat recurs Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În ambele recursuri, se susține că reclamantul fiind titular de tranzit, trebuia să se prezinte în termen de 45 de zile, la vama de destinație - Biroul Vamal Timișoara, cu bunul, declarația vamală de tranzit și documentele însoțitoare, lucru pe care nu l-a făcut, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 129 din Decretul nr. 337/1981 și în mod legal s-au încheiat actele contestate prin care a fost obligat la taxe vamale, T.V.A și majorări de întârziere.
În recursul Parchetului, în principal, se solicită admiterea și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță, întrucât cauza s-a judecat fără participarea procurorului, deși Legea nr. 506/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2001, stabilește acest lucru expres, în art. 12 alin. (1).
Recursurile declarate sunt fondate.
Din verificarea hotărârii atacate rezultă că la judecarea cauzei nu a participat procurorul, el nefiind citat.
Legea nr. 506/2001 stabilește în art. 12 alin. (1), că „deciziile Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, județene sau a municipiului București, precum și deciziile Ministerului Finanțelor Publice pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă. Judecata se face în regim de urgență, cu participarea Ministerului Public”.
Aducerea la îndeplinire a acestei cerințe se realizează prin citarea Ministerului Public, prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la soluționarea cauzei, lucru ce nu s-a făcut.
Instanța nefiind compusă legal, hotărârea este lovită de nulitate absolută, astfel se impune admiterea recursurilor și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecarea, la aceiași instanță, în baza art. C. proc. civ.
Susținerea din recursuri privind modul greșit de soluționare pe fond a cauzei, urmează a fi analizată, ca apărări ale părților.
Cât privește Ministerul Finanțelor Publice, acesta nu are calitate procesuală pasivă și în speță, neexistând vreun act contestat emis de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, precum și recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 510 din 11 decembrie 2001, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.