Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC I.R. SRL Arad, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea, ca nelegale, a procesului-verbal nr. 1 din 18 noiembrie 2001, încheiat de prima pârâtă și a deciziei nr. 1895 din 23 noiembrie 2001, emisă de cea de a doua pârâtă, prin care s-a stabilit obligația plății către bugetul de stat, a sumei de 723.386.859 lei T.V.A. și majorări aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că organul de control a reținut eronat că pentru transporturile internaționale de marfă nu beneficiază de cota 0 T.V.A., pentru că ar fi încasat valută în numerar, pentru că beneficiarul străin al transporturilor a achitat valuta, direct în contul reclamantei de la B.C.R., sucursala Arad, astfel că a respectat prevederile pct. 9.2 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2002 și art. 17 lit. b) din aceiași normă.
S-a mai arătat că H.G. nr. 401/2000 nu poate fi aplicat pe toată perioada verificată, pentru că a intrat în vigoare doar la data de 26 mai 2000 și că încasarea valutei prin casieria societății, s-a realizat din dispoziția organului de control fiscal, deși plata era deja efectuată de partenerul străin.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 202 din 25 iunie 2002, a admis în parte acțiunea și a anulat actele contestate, cu privire la obligarea reclamantei de a plăti suma de 193.675.132 lei și majotări aferente, în sumă de 69.875.314.66 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pentru perioada reglementată de O.G. nr. 3/1992 și H.G. nr. 512/1998 și anume, la 26 mai , când a intrat în vigoare H.G. nr. 401/2000, legislația specială pentru T.V.A. nu a impus nici o condiție specifică pentru încasarea valutei, stabilind doar obligația de a se face dovada încasării acesteia în contul bancar al celui care se prevalează de cota 0 lei la T.V.A.
Că, reclamanta a încasat valuta în numerar și apoi a depus-o în contul său bancar, astfel că pentru aceste operațiuni derulate în perioada 1 ianuarie 2000 – 26 mai 2000, nu trebuie să plătească T.V.A. și majorări aferente.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, actele contestate fiind legale și temeinice.
S-a arătat că instanța a divizat perioada, în două perioade 1 ianu 2000 – 26 mai 2000 și 27 mai 2000 – 31 iulie 2001, admițând acțiunea pentru prima perioadă și respingând-o pentru a doua, cu motivarea că H.G. nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., a intrat în vigoare la 26 mai 2000.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile legii, întrucât în prima perioadă era în vigoare O.U.G. nr. 215/1999 și pentru a beneficia de aplicarea cotei 0 de T.V.A. pentru transporturile internaționale de mărfuri, reclamanta avea obligația de a face dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la băncii autorizate.
Recursul este fondat.
În urma controlului efectuat la reclamantă, în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 iulie 2001, s-a constatat că în mod greșit aceasta a aplicat cota zero lei T.V.A., pentru transporturile internaționale de mărfuri, pentru că a încasat valuta în numerar, astfel că organul de control a aplicat cota de T.V.A., de 19% și a stabilit că datorează către stat, 723.386.859 lei, aceasta, prin procesul-verbal încheiat la 18 septembrie 2001 de Direcția Controlului Fiscal Arad.
Prin decizia nr. 1895 din 23 noiembrie 2001, Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a respins contestația, iar instanța, prin sentință, a admis acțiunea în parte, exonerând societatea de plata sumelor de 193.675.132 lei și majorări aferente, de 69.875.314,66 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 26 mai 2000.
Soluția instanței a avut în vedere o interpretare greșită a dispozițiilor legale, întrucât își găsesc aplicarea art. 17 lit. B) din O.U.G. nr. 215/1999, privind modificarea și copletarea unor reglementări referitoare la T.V.A., care prevedea că se beneficiază de cota 0 de T.V.A. pentru : „exportul de bunuri efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României. Prin derogare de la aceste prevederi, beneficiază de cota 0, exporturile de bunurile care se derulează în sistem barter”.
Aceleași dispozițiii rezultă și din Normele privind controlul valutar asupra încasărilor din exporturi și din celelalte operțiuni cu străinătatea, N.R.V. 9, respectiv societatea avea obligația de a face dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate, adică avea obligația de a derula operațiunile de încasare în valută a contravalorii transporturilor internaționale de mărfuri, doar prin conturi deschise la bănci monitorizate de Banca Națională a României.
În speță, societatea nu a respectat aceste dispoziții legale, astfel că recursul fiind fondat, urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., se va casa sentința și în fond, se va respinge acțiunea, întrucât actele financiar-contabile sunt legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 202 din 25 iunie 2002, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.