Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 508/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 iunie 2002, la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinței nr. 352/2002, a Curții de Apel Oradea, solicitând casarea hotărârii, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei, care nu era născută la data strămutării părinților ei și ca urmare, nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai invocat recurenta faptul că persoana neexistând cu capacitate juridică la data strămutării, nu se poate recunoaște în sarcina ei, statutul care l-au avut părinții.

Față de recursul declarat de intimata G.M., a solicitat respingerea recursului, întrucât părinții ei și întreaga familie au fost strămutați din localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Mihai Bravu, în localitatea Curățele, unde aceasta s-a și născut la 9 februarie 1942. Ea a precizat că alături de părinții ei, a suferit, fiind supusă la privațiuni din motive etnice.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin sentința nr. 352 din 17 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, s-a anulat hotărârea nr. 678 din 9 aprilie 2002, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că botărârea ce a fost anulată, încalcă un drept prevăzut de Legea nr. 189//2000, în favoarea reclamantei. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, cei ce au fost strămutați pentru motive etnice, în perioada prevăzută la art. 1.

Prin H.G. nr. 127/2000, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat include și aceea de refugiat.

Cum situația de refugiat este un statut al persoanei, care se acordă de statul primitor și care nu conferă refugiatului, nici cetățenia și nici domiciliul în statul respectiv, refugiatul rămânând cu domiciliul și cetățenia statului de unde s-a refugiat, primind doar un drept de ședere temporară pe teritoriul care îi acordă statutul de refugiat, copii au același statut cu părinții lor.

Față de hotărârea sus-citată și în raport cu recursul declarat, Curtea Supremă de Justiție constată că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică.

Astfel, motivarea recurentei este axată pe noțiunea de strămutare, deși legea a asimilat acesteia, și pe cei ce au fost obligați să se refugieze din motive de persecuție etnică.

Cât timp părinții intimatei, persecutați etnic, au fost obligați să se refugieze, copilul lor, născut în refugiu, respectiv intimata în cauză, are același statut cu părinții ei.

Cum Legea nr. 189/2000 a fost adoptată pentru a se repara vătămările la care au fost supuși cei persecutați etnic, în mod corect instanța a admis acțiunea reclamantei G.M., copill născut din părinți, refugiați și care a suferit neajunsurile refugiului, alături de părinții ei.

Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 352/CA - P din 17 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.