Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 mai 2002, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, sub nr. 2220, reclamantul A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.A.R., anularea deciziei nr. 1288 din 14 decembrie 2002, a Consiliului U.A.R., precum și a deciziei nr. 8745 din 23 martie 2001, a Comisiei Permanente a U.A.R. și obligarea de a emite decizie de primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, potrivit art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 231/2000 și art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că la data de 25 iunie 2001 a depus cerere la Baroul Hunedoara, pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, îndeplinind funcția de judecător timp de aproape 30 ani, însă Consiliul U.A.R. și Comisia Permanentă a U.A.R. i-au respins cererea, cu motivarea că nu a depus cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensionare.
S-a mai arătat că o atare motivare este neîntemeiată față de prevederile art. 68 din Legea de organizare judecătorească, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 179/1999, text de lege care prevede că magistrații pot fi menținuți în funcție până la îndeplinirea vârstei de 65 ani, respectiv 68 la Curtea de Apel, și că se încadrează în această prevedere, deoarece are vârsta de 62 ani.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 129, pronunțată la 19 iunie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.A., a anulat decizia nr. 1288 din 14 decembrie 2001, emisă de Consiliul U.A.R., precum și decizia nr. 8745 din 23 martie 2002, a Comisiei Permanente a U.A.R. și a obligat să emită decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de magistrat din octombrie 1972, că la 26 iunie 2001 a depus cerere pentru aprobarea primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen, invocând prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Examinând motivul respingerii cererii, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a împlinit vârsta standard de pensionare, față de prevederile art. 68 din Legea nr. 92/1992, așa cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 179/1999, acesta putând fi menținut în funcția de magistrat până la împlinirea vârstei de 68 ani, astfel că cererea reclamantului de primire în profesia de avocat, se în cadrează în art. 28 alin. (9) din Statutul Profesiei de avocat.
Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, a declarat recurs U.A.R., invocând nelegalitatea și netemeinicia acestuia.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în cauză, confundând două instituții, cea referitoare la menținerea în funcție a unui magistrat la o limită maximă și cea a datei la care reclamantul îndeplinește vârsta standard de pensionare.
S-a mai arătat că art. 68 din Legea nr. 92/1992, reglementează situația limitei maxime de menținere în funcție a unui magistrat.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de recurentă sunt nefondate, din actele dosarului rezultând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 28 alin. (9) din Statutul Profesiei de avocat, întrucât intimatul-reclamant are vârsta de 62 ani, iar față de prevederile art. 68 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 179/1999, poate fi menținut în funcția de magistrat, până la 68 de ani.
În atare împrejurare, intimatul nu a împlinit vârsta standard de pensionare, astfel că se încadrează în termenul de 5 ani, pentru a putea face cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 129 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.