Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2002, la Curtea de Apel Timișoara, U.A.R. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 220 din 28 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii atacate, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a primit acțiunea petentului M.H., întrucât cererea era tardiv formulată și pe de altă parte, întrucât legea s-a schimbat față de momentul depunerii cererii de primire în avocatură, cu scutire de examen, petentul nu poate să invoce acest beneficiu al scutirii de examen.
Sentința instanței de fond a fost atacată și de Baroul Caraș-Severin, care a formulat aceleași motive de recurs.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:
Prin sentința nr. 220 din 28 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul M.H., împotriva pârâților U.A.R. și Baroul de Avocați Caraș-Severin și a anulat ca nelegale, deciziile nr. 1056 din 13 iunie 2001 și nr. 8508 din 15 decembrie 2001, emise de U.A.R. și a obligat pârâții să primească pe reclamant, în profesia de avocat, conform art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M. Of. nr. 116/06.09.1995), în Baroul Caraș-Severin.
Instanța de fond a reținut că reclamantul este absolvent al facultății de drept, a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2000 și de la data de 21 decembrie 2000, a formulat cerere la Baroul Caraș-Severin, pentru a fi primit în avocatură, cu scutire de examen, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, nemodificată.
Prin deciziile nr. 1056 din 13 iunie 2001 și nr. 8508 din 15 decembrie 2001, emise de Comisia Permanentă și respectiv, Consiliul U.A.R., cererea petentului a fost respinsă.
În mod corect, instanța de fond, reținând că prin art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, s-a prevăzut dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, pentru licențiatul în drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licență, a solicitat înscrierea ca avocat stagiar și cum Legea nr. 231/2000, ce a modificat Legea nr. 51/1995, ce înlătura dreptul sus citat, de care s-a prevalat reclamantul, a intrat în vigoare în 30 de zile de la publicare (deci începând cu data de 7 ianuarie 2001), a admis acțiunea.
Deci, actele administrative emise cu încălcarea dreptului prevăzut de lege pentru reclamant, au fost anulate.
Recursurile formulate sunt neîntemeiate și vor fi respinse, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică.
Astfel, instanța de fond în raport cu actele cauzei, a reținut în mod corect că acțiunea a fost formulată în termen, în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Decizia nr. 8508 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul Uniunii, a fost comunicată reclamantului, la 26 februarie 2002, iar acțiunea în contencios administrativ a fost promovată la Tribunalul Caraș-Severin, la data de 3 ianuarie 2002, deci înainte de împlinirea termenului de 30 zile de la comunicarea actului administrativ, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a reținut că legea aplicabilă la data de 21 decembrie 2000, când a formulat reclamantul cererea de primire în avocatură, a fost Legea nr. 51/1995, nemodificată și care în art. 14 alin. (2) lit. b), prevedea dreptul de primire în profesia de avocat, fără examen.
Rezultă, deci, că hotărârea atacată în mod corect a reținut că actele administrative atacate au vătămat pe reclamant, astfel încât recursurile declarate fiind neîntemeiate, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de U.A.R. și Baroul Caraș-Severin, împotriva sentinței civile nr. 220 din 28 iunie 2002, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.