Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 519/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Cluj al Curții de Conturi, prin sentința nr. 10 din 1 martie 2001, a admis sesizarea Procurorului financiar, înregistrată la 9 ianuarie 2001, în litigiul de contencios financiar, privind persoanele juridice creditoare: Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Județean Cluj, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, Direcția Muncii și Solidarității Sociale a județului Cluj, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap Cluj, C.A.S. Cluj, Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor București, Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Cluj și pârâta C.N.C.F. C.F.R. București, regionala Cluj, reprezentată prin S.S.M.F. SA, Oficiul Teritorial Cluj și în consecință, a obligat-o să achite la:

1. Ministerul Finanțelor Publice, la bugetul de stat, suma de 1.292.523.211 lei, penalități de 10% din impozitul pe salarii, reținut și nevirat;

2. Consiliul Județean Cluj, la bugetul acestuia, sumele de 2.010.941.356 lei, impozit pe salarii aferent perioadei februarie – decembrie 1999, cu majorări de întârziere în sumă de 2.532.869.482 lei, precum și la virarea sumei de 273.779.771 lei, penalități .

3. Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, la bugetul local, a sumelor de 4.676.178.380 lei, ce reprezintă impozit pe salarii aferent perioadei ianuarie - decembrie 1999, cu majorări de întârziere în sumă de 10.358.631.004 lei și 719.174.734 lei, penalități;

4. Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Cluj:

a) 879.702.248 lei, contribuție de 3% pentru pensia suplimentară datorată pe perioada ianuarie - august 2000, 756.017.921 lei, majorări de întârziere în plată și 369.497.503 lei,penalități;

b) 46.693.397.912 lei, C.A.S. pe perioada ianuarie – septembrie 2000, cu 30.628.788.033 lei, majotări de întârziere;

5. Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj:

a) 132.991.034 lei, contribuție de 1% la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj aferentă intervalului ianuarie – septembrie 2000, cu majorări de întârziere în plată în sumă de 81.366.577 lei și 41.935.959 lei, penalităț;

b) suma de 5.688.228.326 lei, reprezentând cotă de 5% datorată la Fondul de șomaj pe intervalul ianuarie – septembrie 2000, cu majorări de întârziere în sumă de 1.576.805.551 lei.

6. Ministerul Educației și Cercetării, sumele de 2.896.633.015 lei, reprezentând cota de 2% datorată pe intervalul ianuarie - septembrie 2000, la Fondul special de susținere a învățământului de stat, cu 793.069.396 lei majorări de întârziere;

7. Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap, sumele de 5.321.549.534 lei, contribuție la Fondul de risc și accident, (Fondul special pentru solidaritate socială pentru persoanele cu handicap), pe intervalul octombrie 1998 – septembrie 2000 și 1.542.967.747 lei, majorări de întârziere;

8.Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor București, sumele de 426.826.405 lei, majorări de întârziere la contribuția datorată la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate, aferentă perioadei octombrie 1998 – decembrie 1999, achitată de pârâtă, dar cu întârziere, 11.569.835.053 lei, contribuție datorată la același fond pe intervalul ianuarie – august 2000, cu majorări de întârziere aferente acestei obligații de bază, în sumă de 5.224.843 lei.

Majorările de întârziere pentru creanțele principale neachitate sunt determinate până la 23 septembrie 2000 și se datorează, în continuare, până la achitarea integrală a obligațiilor de bază. De la 23 septembrie 2000, majorările de întârziere urmează să fie calculate și încasate de persoana juridică creditoare.

A obligat pârâta și la 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată, avansate de stat.

A constatat lipsa calității procesuale active a C.A.S. Cluj și a Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Cluj.

A respins cererea Procurorului financiar, de instituire a măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului pârâtei.

Pentru a hotărî astfel, Colegiul a avut în vedere că societatea nu a contestat obligațiile bugetare, inclusiv cuantumul majorărilor și penalităților stabilite conform dispozițiilor legale și a înlăturat apărarea făcută, că ar fi neconstituțional ca pentru aceiași abatere, contribuabilul să fie sancționat atât cu majorări de întârziere, cât și cu penalizări.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 291 din 7 iunie 2001, a respins recursul declarat de societate, reținând că potrivit O.G. nr. 11/1996, art. 131, introdus prin O.G. nr. 53/1997, nevărsarea de către plătitorii obligațiilor bugetare, a sumelor datorate, potrivit legii, se penalizează după cum urmează:

- cu 10% din suma reținută și nevirată până la 30 de zile;

- cu 20% din suma reținută și nevărsată mai mult de 30 de zile.

Penalitatea prevăzută la alineatul precedent se aplică de organele competente, o singură dată, pentru aceiași sumă reținută și nevărsată, iar acestea nu înlătură obligarea la plata majorărilor de întârziere, conform legii.

Verificarea dacă această prevedere (art. 131 din O.G. nr. 11/1996) este sau nu în conformitate cu art. 51 din Constituție și dacă nu cumva plata de penalizări reprezintă o confiscare parțială – prin încălcarea art. 41 alin. (8) din Constituție, fiindcă prejudiciul titularului creanței, prin neplata la termen a obligației bugetare, este acoperit prin majorările de întârziere, reglementate de art. 13 din O.G. nr. 11/1996, adică excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale nu poate fi invocată în fața instanțelor Curții de Conturi, astfel cum a statuat Plenul Curții Constituționale prin Decizia nr. 2 din 1995 (M. Of. nr. 47/13.03.1995).

Prin recursul declarat la Curtea Supremă de Justiție, C.N.CF .C.F.R. București, regionala Cluj, reprezentată prin S.S.M.F. SA – Oficiul Teritorial Cluj, reiterează excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 108/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 131 din aceiași ordonanță, introduse prin O.G. nr. 53/1997.

S-a susținut că prin aceste dispoziții sunt încălcate prevederile Constituției, din art. 41 alin. (8), art. 53 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) și b).

Prin încheierea nr. 2142 din 7 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a trimis spre soluționare, Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate invocată și a suspendat judecarea recursului, până la primirea deciziei Curții Constituționale.

Ulterior, la 28 noiembrie 2002, cauza a fost repusă pe rol, pentru soluționare.

Prin Decizia nr. 307 din 12 noiembrie 2002, a Curții Constituționale, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 108/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 131 din aceiași ordonanță, introduse prin O.G. nr. 53/1997, excepție ridicată de C.N.C.F. C.F.R. București, regionala Cluj.

Curtea a constatat că dispozițiile criticate prevăd plata majorărilor de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, precum și plata unor penalități pentru reținerea la sursă a taxelor și impozitelor și nevirarea lor în termenul legal. Aceste prevederi instituie sancțiuni diferite pentru săvârșirea unor fapte diferite, după cum urmează : pentru achitarea cu întârziere sau pentru neplata obligațiilor bugetare, se percep majorările de întârziere prevăzute de art. 13 din O.G. nr. 11/1996, pe când, pentru reținerea la sursă și nevirarea sumelor încasate, se percep, o singură dată, penalitățile prevăzute de art. 131 din aceiași ordonanță.

Susținerea referitoare la încălcarea art. 41 alin. (8) din Constituție, nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziții prevăd confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții. Or, instituirea unor sancțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor fiscale, nu poate fi considerată o confiscare parțială a averii contribuabilului.

Nici art. 53 alin. (2) referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, nu poate fi reținut, deoarece textele criticate nu instituie obligarea la plată a unor sarcini fiscale, ci prevăd sancțiuni pentru neachitarea acestora, deci pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.

Nu au fost încălcate nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, cu privire la obligațiile statului, de a asigura un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de producție și de a proteja interesele naționale în activitatea economică, întrucât, prin instituirea de sancțiuni împotriva autorilor abaterilor menționate în textele legale criticate, nu se aduce vreo atingere valorilor apărate de Constituție, ci, dimpotrivă, se decurajează comportamentul contrar intereselor naționale, în activitatea economică și financiară.

Cum recursul privește numai rezolvarea excepției de neconstituționalite a dispozițiilor legale menționate și este nefondat în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de C.N.C.F. CFR București, regionala Cluj, împotriva deciziei nr. 291 din 7 iunie 2001, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.