Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC I.C. SRL a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 169 din 20 noiembrie 2001, emisă de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, în temeiul art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998.
În motivarea recursului arată că prin Ordinul nr. 86 din 3 octombrie 2001, al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, a fost amendată cu suma de 10.000.000 lei, amendă ce a fost menținută prin hotărârea nr. 169/2001 a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României
Mai arată că prin procesul-verbal nr. 423 din 13 iulie 2001, încheiat de inspectori ai sucursalei București a Băncii Naționale a României, s-au constatat deficiențe în ce privește conturile societății deschise în străinătate, în perioada 1 octombrie 2000 – 30 aprilie 2001, deficiențe remediate până la 28 februarie 2001, dar că anterior a mai fost amendată cu suma de 10.000.000 lei, pentru aceleași deficiențe.
Recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. I art. 5 alin. (1), raportat la art. 1 pct. 1.17 și 2.8 și cap. IV art. 17 alin. (1) din Regulementul nr. 3/1997 al Băncaii Naționale a României, a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, pentru a se pronunța asupra excepției invocate, cerere ce i s-a respins,pentru că Regulamentul nu face parte din categoria actelor normative supuse controlului acesteia.
În ce privește recursul de față, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 86 din 3 octombrie 2001, al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, recurenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 10.000.000 lei, măsură menținută prin hotărârea nr. 169 din 20 noiembrie 2001 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
Amenda s-a aplicat recurentei în urma controlului exercitat la aceasta, în perioada 12 – 13 iulie 2001, de către inspectori din cadrul sucursalei municipiului București a Băncii Naționale a României, control în urma căruia s-a reținut că deschiderea și menținerea unui cont curent în valută la A.M. B. Moscova, s-a făcut cu nerespectarea prevederilor cap. IV art. 17 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naționale a României, privind efectuarea operațiunilor valutare și de asemenea, că a efectuat operațiuni în contul deschis la B.A.C. Munchen – Germania, cu nerespectarea prevederilor cap. I pct. 3 alin. (1) din Normele N.R.V. 5, care fac parte din Regulamentul nr. 3/1997.
Constatările organelor de control au fost menționate în procesul-verbal încheiat la 13 iulie 2001, recurenta recunoscând realitatea mențiunilor respective.
Aceasta susține, însă, că a fost amendată și anterior, pentru aceleași deficiențe.
Într-adevăr, activitatea acesteia a mai fost verificată pentru perioada 1 mai – 30 septembrie 2000, când s-a constatat încălcarea unor norme prevăzute de Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naționale a României, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de control încheiat la 13 decembrie 2000, în baza căruia Viceguvernatorul Băncii Naționale a României i-a aplicat recurentei, o amendă de 10.000.000 lei, măsură ce nu a fost contestată, iar ulterior aceasta a achitat amenda.
Procesul-verbal încheiat la 13 iulie .2001, care a stat la baza amenzii aplicate recurentei, prin Ordinul nr. 86 din 3 octombrie 2001 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, amendă reținută prin hotărârea nr. 169 din 20 noiembrie 2001, emisă de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a RomânieiR (contestată în prezenta cauză), privește o altă perioadă supusă verificării și anume, perioada 1 octombrie 2000 – 30 aprilie 2001.
Chiar dacă a fost amendată în două rânduri pentru încălcarea unor norme legale privind efectuarea operațiunilor valutare, trebuie reținut că sancțiunile s-au aplicat pentru faptele săvârșite în două perioade diferite.
După efectuarea primului control și aplicarea unei amenzi de 10.000.000 lei, pentru abaterile de la prevederile Regulamentului nr. 3/1997, recurenta a continuat să săvârșească astfel de abateri, ceea ce a impus aplicarea unei noi amenzi, de 10.000.000 lei.
Recurenta s-a apărat, numai pentru că a considerat nelegală aplicarea amenzii în două rânduri, pentru aceiași faptă, dar nu a contestat împrejurarea că faptele reținute în sarcina sa, prin cele două procese-verbale încheiate de organele de control ale Băncii Naționale a României, nu ar fi reale.
Cum s-a menționat mai sus, amenzile s-au aplicat, însă, pentru fapte săvârșite în perioade diferite, astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I.C. SRL București, împotriva hotărârii nr. 169 din 20 noiembrie 2001 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.