Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 523/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie  2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția  Generală a Finanțelor Publice a județului Olt împotriva  sentinței civile nr.447 din 20 iunie 2001  a Curții de Apel Craiova –Secția de Contencios Administrativ.

            La apelul nominal  s-au prezentat: recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Olt reprezentată de consilierul juridic V.C.S. și Societatea Agricolă „Avântul” Bărăști reprezentată de  Președintele Asociației – M.G., lipsind intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Scornicești.

Procedura completă.

            Consilierul juridic V.C.S. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii arătând  că reclamanta datorează accize întrucât nu a făcut dovada necomercializării alcoolului produs.

            Reprezentantul Asociației Agricole „Avântul” a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului formulat , precizând că  produsele din agricultură nu se impozitează și nu sunt purtătoare de accize  în temeiul dispozițiilor  OG nr.73/1999 și OG nr.27/2000.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin acțiunea formulată la 16 martie 2002, Societatea Agricolă „Avântul Bărăști Olt, a solicitat anularea deciziei nr.25 din 16 februarie 2000 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat  Olt; hotărârii nr.12 din 14 noiembrie 2000 pronunțate de Circumscripția Financiară  Scornicești și procesul verbal nr.11510 din 3 noiembrie 2000, întocmit de organele de control ale acesteia din urmă, precum și exonerarea de plata sumei de 395.708.656 lei, reprezentând  accize, majorări de întârziere la plata accizelor și taxă de timbru.

            In motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că s-a înființat  în temeiul Legii nr.36/1991 – membrii asociați fiind proprietarii terenurilor aduse în asociație iar produsele obținute reprezintă rezultatul muncii în asociației și  le revin de drept -  fiind greșit interpretate, „acte de comerț”.

            Prin sentința civilă nr.447/20 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat reclamanta de plata accizelor reținute în sarcina sa.

            Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta  nu este producător, importator sau comerciant de alcool sau de  băuturi alcoolice  în sensul Legii nr.42/1993 – și  ca atare nu datorează   accize pentru echivalentul în  țuică a  prunelor  recoltate.

            Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice  a Controlului Financiar de Stat  Olt, susținând în esență că, instanța  fondului nu a avut în vedere că accizele reprezintă taxe de  consumație,  iar  plătitorii sunt   agenții  economici care produc, importă sau comercializează produsele supuse accizelor, inclusiv pentru  cantitățile  de produse acordate ca dividende  sau ca plată în natură a acționarilor.

            Recursul nu este fondat.

            In conformitate cu dispozițiile art.1  din OUG nr.27/2000, accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat de către  agenții economici – persoane  juridice, asociațiile  familiale, persoane fizice  autorizate, care produc, importă sau comercializează alcool, produse de tutun, produse  petroliere, etc.

            Reclamanta, Asociația Agricolă „Avântul Bărăști” Olt, nu face parte din nici una din aceste categorii de persoane.

            Ea s-a constituit  în temeiul Legii nr.36/1991 ca o societate de tip  privat cu capital variabil și un număr nelimitat și variabil de asociați, având  ca obiect de activitate  exploatarea agricolă a  pământului,  uneltelor, animalelor și altor mijloace  aduse în societate și care rămân  proprietatea asociaților. Potrivit  aceleiași  reglementări, societatea nu are   caracter comercial ( art.1 alin.2).

            Astfel fiind este evident, că nu  poate fi caracterizată  drept  un producător  autorizat  în sensul OUG nr.27/2000.

            Cu toate acestea  organele fiscale de control au considerat că  distribuirea  către  membrii asociați a unei cote din  recolta de prune, transformată în țuică, reprezintă o plată  în natură sau dividente – și este   purtătoare de accize.

            Constatarea este evident greșită.

            Faptul că proprietarii terenurilor le muncesc în asociație  și nu individual, nu înseamnă  că aceasta îi transformă  într-o societate comercială,  unicul scop al înființării acestor asociații fiind de a obține  economii sau beneficii din  folosirea serviciilor și nicidecum de exploatarea capitalului pentru obținerea de dividende.

            Că este așa rezultă și din faptul că  legiuitorul a creat un regim preferențial – fiind scutiți de impozit și taxe pe terenuri și pe produsele  obținute, indiferent de forma în care este  muncit  terenul.

            Astfel fiind transformarea produselor obținute de pe terenurile proprietate privată a membrilor asociați și distribuirea lor  către aceștia în raport de  suprafața de teren deținută – nu reprezintă  un act de comerț și nici o plată  în natură sau  dividende, nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 1 din  OUG nr.27/2000.

            In raport de aceste considerente urmează a se aprecia drept legală și temeinică hotărârea  Curții de Apel Craiova, și pe cale de consecință repinge ca nefondat recursul declarat de DGFPCFS Olt.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Olt împotriva  sentinței nr.447 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie  2003.