Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1593/2000, reclamanta M.V., în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Teleorman, a solicitat anularea deciziei nr. 48 din 17 august 2000, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia menționată i-a fost respinsă contestația privind modul de stabilire a bazei de calcul a pensiei, existent în decizia nr. 146752 din 20 iulie 2000, a Oficiului de Pensii Teleorman.
Reclamanta a menționat că pârâta nu a avut în vedere H.G. nr. 565/1996, în sensul că doar pentru lunile următoare datei de 1 august 1991, se deduc sumele reprezentând rezultatele indexărilor și compensărilor efectiv acordate.
Prin sentința nr. 297 din 12 martie 2001, s-a admis acțiunea, s-a anulat decizia nr. 48 din 17 august 2000, a Comisiei de Contestații din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială Teleorman.
S-a dispus modificarea deciziei, în sensul de a se lua în calcul perioada 1 aprilie 1989 – 1 aprilie 1994, cu baza de calcul de 17.953,83 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
A fost obligată pârâta la 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Teleorman, criticând-o astfel:
Constestatoarea a prestat activitate până la 1 aprilie 1988, după care a beneficiat de ajutor de șomaj și de alocație de sprijin.
Baza de calcul a pensiei a fost perioada 1 aprilie 1988 – 1 aprilie 1993, reieșind suma de 4.984,55 lei – pentru primii 5 ani lucrați consecutiv, din ultimii 10 ani de activitate. Conform H.G. nr. 565/1996, a beneficiat de toate măsurile de protecție socială prevăzute în Anexa 1 la hotărârea citată.
Ulterior, s-a îndreptat eroarea materială privind baza de calcul, care este de 5.175,08 lei, în loc de 44.984,55 lei, s-a revizuit decizia inițială și s-a dat o nouă decizie cu nr. 146752 din 21 noiembrie 2000, având în vedere suma corectă.
În cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă prin care s-a ales o altă bază de calcul pe perioada 1 aprilie 1989 – 31 martie 1994, ceea ce o dezavantajează pe contestatoare, întrucât nu i se pot aplica măsurile de protecție socială, conform H.G. nr. 565/1996, nefiind în baza de calcul primii cinci ani lucrați consecutiv din ultimii zece ani de activitate, conform art. 1 alin. (1) din hotărârea de guvern menționată.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Expertul contabil a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1997, în sensul că: „retribuția tarifară care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuției tarifare lunare, din 5 ani lucrați consecutiv la alegere, din ultimii 10 ani de activitate”.
Dispozițiile citate nu au fost abrogate sau modificate de legislația ulterioară - respectiv art. 1 și 2 din H.G. nr. 565/1996, care prevede aplicarea măsurilor de protecție socială a pensiilor de asigurări sociale de stat și militare stabilite și recalculate după 1 august 1996.
Baza de calcul 1 aprilie 1998 – 1 aprilie 1993 a fost determinată greșit, perioada stabilită de expert fiind cea mai avantajoasă pentru intimată, rezultând pe perioada 1 aprilie 1989 – 31 martie 1994, un salariu cu spor de vechime în sumă de 17.953,83 lei lunar.
Așa fiind, constatându-se că sentința este legală și temeinică, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 297 din 12 martie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.