Ședințe de judecată: Februarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 540/2003

Ședința publică de la 11 februarie 2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta M.L.A. a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Sănătății – Direcția de Sănătate Publică a municipiului București pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să îl oblige pe pârât la înscrierea Cabinetului Individual de Stomatologie în registrul unic al cabinetelor medicale.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este medic stomatologic la un cabinet școlar și că pentru a putea asigura un tratament corespunzător elevilor a considerat că și acest cabinet poate face parte din rândul celor susținute de casele de asigurări motiv pentru care a solicitat pârâtei aprobarea încheierii unui contract de darea în comodat a echipamentelor și aparaturii medicale, cererea fiindu-i respinsă.

Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 534/2001 a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică a municipiului București, constatând că Ministerul Sănătății nu are calitate procesuală pasivă și a obligat pe pârâta să înscrie în registrul unic al cabinetelor medicale la Cabinetul individual de stomatologie „dr. M.L.A”.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta deține autorizație de liberă practică, că și-a constituit un cabinet medical în temeiul O.U.G. nr. 124/1998 și că aceasta a încheiat cu Școala nr. 56 din București un contract de închiriere pentru un spațiu situat în școala unde urmează să asigure asistență gratuită elevilor.

S-a reținut de asemeni că Ordinul nr. 509/1999 Anexa 1 emis de Ministerul Sănătății nu poate modifica o lege, respectiv O.G. nr. 124/1998 modificată prin O.G. nr. 116/1999.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Direcția de Săntătate Publică a municipiului București.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile O.G. nr. 124/1998 și ale Ordinului Ministerului Sănătății nr. 141/2000 și 509/1999, ignorând faptul că spațiul în discuție, cabinet stomatologic într-o unitate școlară nu este privat și nici nu a fost pus la dispoziția intimatei de vreo autoritate publică centrală sau locală.

S-a susținut de asemeni că spațiile în care funcționează cabinete medicale din cadrul unităților de învățământ nu pot face obiectul contractului de comodat.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304-3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite pentru următoarele considerente:

Cabinetul medical de stomatologie „dr. M.L.A.” a fost constituit ca societate comercială tip SRL în conformitate cu Legea nr. 31/1990 pe baza unui contract de închiriere încheiat de intimata-reclamantă cu conducerea școlii nr. 56 din București pentru cabinetul de stomatologie al școlii.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 124/1998 așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 116/1999 „Cabinetele medicale se pot inființa în cadrul actualelor dispensare medicale, policlinici sau alte spații puse la dispoziți de autoritățile publice centrale sau locale ori în spații private special amenajate și autorizate legal cu această destinație”.

Ori, în cauza dedusă judecății, spațiul în discuție, cabinet stomatologic, într-o unitate școlară nu este nici privat și nici nu i-a fost pus la dispoziția intimatei de vreo autoritate publică centrală sau locală.

Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 509 /1999 emis în temeiul O.G. nr. 124/1998 se prevede în mod expres că nu pot face obiectul contractului de comodat „spațiile în care funcționează cabinete medicale din cadrul unităților de învățământ” (pct. 2 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 509/1999).

Prevederile acestui ordin se coroborează cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 141/2000, care prevede că „asistența, medicală și stomatologică a preșcolarilor, elevilor și studenților se asigură în cabinete medicale și stomatologice din școli și unități de învățământ superior, finanțate de la bugetul de stat și care sunt integrate în structura spitalelor teritoriale”.

Cu alte cuvinte, conform reglementărilor actuale, în cadrul unităților școlare activitatea stomatologică nu poate fi realizată decât de personal medico-sanitar de profil, finanțat de la bugetul de stat și aflat în structura spitalelor teritoriale.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 314 C. proc. civ. recursul va fi admis, sentința casată și în fond acțiunea respinsă ca neîntemeiată.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul declarat de Direcția de Sănătate Publică a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 534 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februaraie 2003.