Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cooperativa de Credit M. București a solicitat desființarea hotărârii nr. 9 din 28 ianuarie 2002 și implicit, hotărârea nr. 172 din 27 noiembrie 2001, a Băncii Naționale a României, cu referire la Cooperativa de Credit M. și să accepte afilierea Cooperativei de Credit M. București, la una din casele centrale care au fost avizate.
În motivarea recursului s-a arătat că în baza Legii nr. 109/1996, s-a înființat Cooperativa de Credit M., care are peste 380 membrii cooperatori și își desfășoară activitatea conform legislației în vigoare.
În prima etapă de avizare a fost acceptată de Banca Națională a României, alături de încă 3 cooperative de credit, din cele peste 60 înscrise în rețea, fără nici o observație, conform H.G. nr. 20/2001.
Cooperativa M. își realizează scopul pentru care a fost înființată, este eficientă și în toată perioada de funcționare nu a înregistrat active nete negativ, datorii neachitate.
Lipsa avizului în etapa a II-a de analiză a Băncii Naționale a României, nu justifică decizia de lichidare a cooperativelor de credit afiliate.
Neavizarea Casei Centrale C.P., în etapa a II-a, se datorează în special unor vicii de formă, și nu de fond, care nu sunt concludente pentru a dispune lichidarea unor organizații constituite cu capital privat, provenit de la membrii cooperatori.
Transmiterea situației membrilor cooperatori s-a făcut pe două liste – una cu membrii fondatori și a doua cu membrii cooperatori, iar cu ocazia depunerii documentației noi, s-au refăcut listele, așa cum a solicitat Banca Națională a României.
Actul constitutiv în ultima variantă. depusă în termen la Banca Națională a României, este conformă prevederilor O.U.G. nr. 97/2000, modificată.
Studiul de fezabilitate are mici deficiențe și poate fi îmbunătățit în etapa a III-a de avizare.
Bilanțurile au fost refăcute și depuse în termen, de asemeni a fost transmisă raza teritorială, cu precizarea numelui comunelor limitrofe ale municipiului București, de asemeni angajamentul de afiliere a fost transmis Banca Națională a României, întrucât altfel nu se putea efectua analizarea cooperativei.
Documentația privind persoanele din conducerea cooperativei, deși s-a completat în termenul prevăzut pentru etapa a doua de avizare, nu a ajuns la dosar, întrucât depunerea trebuia făcută prin intermediul Casei Centrale a C.P.
Măsura de lichidare a Cooperativei de Credit apare a o măsură discriminatorie, în comparație cu cooperativele de credit cu aceleași deficiențe și care s-au inclus în alte rețele.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată:
Cu privire la excepția de neconstituționalitate:
Cooperativa de Credit M. București a ridicat excepția de neconstituționalitate O.U.G. nr. 97/2000, în ședința publică din 11 februarie 2003.
În motivarea cererii s-a arătat că O.U.G. nr. 97/2000, „nu a fost adoptată în regim excepțional”.
Parlamentul abia în anul 2002, luna mai, a supus ordonanța, aprobării cu modificări substanțiale prin Legea nr. 200/2002 (M. Of. nr. 300/08.05.2002).
O.U.G. nr. 272/2002, care modifică și completează O.U.G. nr. 97/2000, a fost supusă spre aprobare, Parlamentului, ulterior aprobării O.U.G. nr. 97/2000, însă O.U.G. nr. 272/2000 a fost respinsă, O.U.G. nr. 97/2000, fiind în vigoare, aprobată prin Legea nr. 200/2002, singurul motiv invocat fiind că aprobarea acesteia s-a făcut după doi ani, ceea ce nu are importanță privind efectele acesteia, și sub acest aspect, excepția fiind inadmisibilă, se va respinge ca atare.
Cu referire la motivele invocate privind fondul cauzei:
Faptul că recurenta a fost acceptată în prima fază de avizare nu constituie pentru Banca Națională a României, obligația de a da avizul favorabil și în etapa a II-a.
Lipsa avizului pentru etapa a II-a s-a justificat de către Banca Națională a României, prin aceea că rețeaua cooperatistă de credit la care s-a solicitat afilierea Cooperativei M., fiind respinsă, nu există cadru legal pentru afilierea acesteia din urmă, cu atât mai mult, cu cât procedura de autorizare a rețelelor cooperatiste este una colectivă, și nu individuală.
Mai mult, nu există criterii stabilite de actele normative în materie, în baza cărora să se poată acorda autorizații individuale cooperativelor de credit afiliate la o rețea căreia i-a fost respinsă cererea de autorizare, constatându-se disfuncțiuni intervenite pe parcursul instrumentării și evaluării documentației prezentate de reprezentanții rețelei C.P., atât în cadrul primei etape, cât și în cea de-a doua, a procesului de autorizare, generate de nerespectarea reglementărilor în materie; referitor la întocmirea și depunerea acesteia, s-a acordat un ultim termen până la 18 septembrie 2001.
Documentația pentru cooperativa M., refăcută, s-a depus la Banca Națională a României, la 21 noiembrie 2001, depășindu-se termenul stabilit, astfel că nu a mai fost supusă analizei și s-a restituit.
Măsura de lichidare a Cooperativei M. nu poate fi considerată discriminatorie, atâta vreme, cât în conformitate cu prevederile art. 262 a O.U.G. nr. 97/2000, privind organizațiile cooperatiste de credit, modificată și adoptată prin Legea nr. 200/2002 (M. Of. nr. 300/08.05.2002), se prevede că:
Organizațiile cooperației de credit care nu au obținut autorizația de funcționare potrivit prezentei secțiuni, au fost respinse în oricare dintre etapele procesului de autorizare, se dizolvă prin efectul legii și vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996.
Așa fiind, măsura Băncii Naționale a României este legală, astfel încât recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de Cooperativa de Credit M., împotriva hotărârii nr. 9 din 28 ianuarie 2002 ,a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.