Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 160/2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienta T.C. împotriva sentinței nr. 438/2001, pronunțată de aceiași instanță, reținându-se că motivul invocat nu constituie caz de revizuire, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, revizuienta care prin motivele de recurs, a susținut că în mod greșit i s-a respins cererea de revizuire, din moment ce a apărut H.G. nr. 127/2002, prin care este reglementată și situația refugiaților.
Recursul este nefondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, cazurile în care poate fi formulată fiind strict și limitativ prevăzute în C. proc. civ. – art. 322 pct. 1-8.
În cauza dedusă judecății, revizuienta-recurentă nu a invocat nici una din cauzele reglementate de art. 322 C. proc. civ., apariția unui act normativ nou neputând fi asimilată cu un „înscris nou”, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C., împotriva sentinței civile nr. 160 din 9 mai 2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.