Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul I.S. a chemat în judecată pe pârâții U.A.R. și Baroul București, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziilor nr. 8755/2002 și nr. 1252/2001, cu consecința obligării pârâtei U.A.R., de a-i aproba cererea de primire în avocatură, cu scutire de examen.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși la momentul depunerii cererii mai avea 3 ani până la pensionare și întrunea condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, cererea sa a primit aviz negativ.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 717/2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 8755/2002, a Consiliului U.A.R., precum și a deciziei nr. 1252/2001, a Comisiei Permanente a U.A.R. și a obligat-o pe pârâta U.A.R. să soluționeze favorabil cererea reclamantului, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din actele dosarului rezultă că reclamantul îndeplinește condiția prevăzută de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995 și că prin art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, se adaugă la lege, peste condițiile prevăzute de aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U.A.R.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, instituie ca regulă, primirea în profesia de avocat, prin susținerea unui examen, excepția fiind scutirea de examen și că cererea de înscriere în profesie trebuie făcută cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei legale de pensionare, condiție neîndeplinită de intimat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1202/2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., a fost respinsă cererea de acordare a scutirii de examen în profesia de avocat, formulată de intimatul-recurent, la 1 septembrie 2001.
Această decizie a fost ulterior menținută, ca urmare a respingerii contestației formulată, prin decizia nr. 8755/2002, emisă de Consiliul U.A.R.
Ambele decizii prin care a fost respinsă cererea intimatului-reclamant, s-au întemeiat pe dispozițiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat.
Potrivit acestor dispoziții „persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, poate formula cerere de primire cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensioare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte”.
În cauza de față, prin emiterea celor două decizii nu au fost analizate condițiile prevăzute în Legea nr. 51/1995, republicată, pentru primirea în profesie, cu scutire de examen, respingerea cererii fiind motivată doar pe o dispoziție statutară, care nu poate fi interpretată ca o condiție imperativă care adaugă la lege.
Astfel, condițiile prevăzute de lege pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, sunt prevăzute expres și limitativ în art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Sub acest aspect, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, intimatul-reclamant îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 lit. b), împrejurare ce rezultă din cartea sa de muncă și care, de altfel, nu a fost contestată de recurentă.
Așa fiind, cererea intimatului-reclamant privind scutirea de examen, trebuia analizată în primul rând, prin prisma dispozițiilor legale mai sus invocate, o prevedere statutară neputând exclude de plano, posibilitatea intimatului de a exercita profesia de avocat, deoarece în acest fel ar fi îngrădit dreptul de muncă, consfințit și garantat prin Constituție.
În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
De altfel, chiar din motivarea recursului rezultă că, de regulă, primirea în profesia de avocat se face pe baza unui examen, fără ca, însă, intimatului să i se recunoască dreptul de a susține eventual, un asemenea examen, în situația în care nu ar întruni condițiile pentru scutirea de examen, prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 717 din 3 iulie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.