Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 9 octombrie 2000 la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta B.G. a chemat în judecată pe Primarul General al municipiului București, solicitând obligarea acestuia să-i elibereze autorizație pentru construirea unei locuințe și pentru împrejmuirea terenului situat în București, precum și să-i plătească suma de 1.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 1 iulie 2000 și până la executarea hotărârii, sumă ce reprezintă daune interese, urmare a penalităților de întârziere pe care reclamanta le plătește societății de construcții.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este proprietara terenului în suprafață de 349,4 mp din str. Herăstrău, că la 24 mai 2000 a depus cerere și actele necesare pentru obținerea autorizației necesare ridicării unei construcții pe acest teren, fiind și în posesia certificatului de urbanism și a avizelor și studiilor necesare, însă i s-a refuzat eliberarea autorizației pe care a solicitat-o.
Mai arată că a încheiat un contract de antrepriză cu SC O.H. SRL, în vederea edificării construcției, contract în care s-a stipulat clauza plății unor penalități de 1.000.000 lei/zi în cazul nerespectării de către oricare dintre părți, a termenului fixat pentru începerea lucrărilor.
Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 1587 din 16 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 284 din 23 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei se reține că sentința se casează, pentru că primul capăt de cerere și anume, cel privind eliberarea autorizației de construcție solicitată, trebuia admis, dar că al doilea capăt de cerere nu a fost judecat, urmând ca instanța de trimitere să verifice legalitatea acestuia, dacă sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 28/199, și numai dacă sunt întrunite cerințele acestui text legal, urmează să administreze probe concludente privind temeinicia solicitării despăgubirilor.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 485 din 18 aprilie 2001, prin care a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul să-i elibereze reclamantei, autorizație de construire pentru imobilul-locuință și sediu firmă și pentru împrejmuirea terenului din str. Herăstrău, în condițiile normelor în materie.
De asemenea, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privitor la plata daunelor solicitate și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei, suma de 7.612.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța reține că nejustificat nu s-a rezolvat cererea reclamantei, de a i se elibera autorizație de construire, cu toate că erau întrunite toate condițiile legale, dar i se respinge cererea privind daunele, pentru că reclamanta nu a făcut dovada plății penalizărilor de întârziere stabilite prin contractul de antrepriză.
Și această sentință a fost casată prin decizia nr. 2542 din 25 iunie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin admiterea recursului promovat de reclamantă și s-a trimis cauza la aceiași instanță, spre rejudecare. Totodată, s-a anulat recursul declarat de Primarul General al municipiului București, ca netimbrat.
Se reține că s-a admis corect primul capăt de cerere, dar că este necesară completarea probatoriilor, pentru a se stabili natura juridică a plăților efectuate de reclamantă și cuantumul efectiv al acestora, față de care instanța va verifica legalitatea celui de-al doilea capăt de cerere și dacă în raport cu aceasta, sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Rejudecând din nou cauza, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1611 din 27 noiembrie 2001, prin care a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârât să plătească reclamantei, cu titlu de daune, câte 1.000.000 lei/zi de la 1 iulie 2000 și până la 25 iunie 2001, precum și suma de 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței se reține că este în afara culpei reclamantei, faptul că aceasta nu a obținut autorizația de construire până la 1 iulie 2000, pârâtul eliberând autorizația abia în luna august 2001, numai după ce a fost obligat prin sentința civilă nr. 485/2000, să o elibereze, astfel că acesta este în culpă, și în raport cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, din care rezultă că a suferit daune materiale, se va admite cererea de daune.
Primarul General al municipiului București, pentru municipiul București, a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică.
Consideră că în mod justificat s-a refuzat eliberarea autorizației de construire și anume, pentru că proprietatea terenului era contestată, el fiind revendicat în justiție atât de A.B., cât și de M.R., dar că s-a eliberat reclamantei autorizația. în urma respingerii, prin decizia nr. 1366 din 21 mai .2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 19836 din 3 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 1, a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 10542 din 28 iunie 1999, prin care s-a restituit către A.B., terenul din str. Herăstrău.
Arată că a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1366/2001, cu termen la 7 februarie 2002 și cum reclamanta a cumpărat terenul de la L.A., iar acesta de la A.B., până la lămurirea calității de proprietar al acestui teren, nu poate fi obligat la plata daunelor interese.
Recursul este fondat.
În ce privește capătul de cerere privitor la eliberarea autorizației de construire, instanța nu are a se pronunța, deoarece a fost soluționat definitiv, anterior.
Ca atare, în discuție este numai dacă instanța a cărei hotărâre a fost atacată prin prezentul recurs, a obligat sau nu coret pe recurentul-pârât la plata sumei de 1.000.000 lei/zi cu titlu de daune, începând cu 1 iulie 2000 și până la 25 iunie 2001.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 352 din 14 martie 2000, de Biroul notarial public A.N., rezultă că L.A. a vândut intimatei B.G., terenul fără construcții situat în București, în suprafață de 349,4 mp, înscris în C.F. nr. 817 a sectorului 1 București, cu număr cadastral provizoriu 660.
Mai rezultă că L.A. a cumpărat acest teren de la A.B., în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2852 din 7 septembrie 1999, de Biroul notarului public L.S.
Dar din decizia civilă nr. 374, pronunțată la 7 februarie 2002 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă (depusă în prezentul dosar de recurs), rezultă că A.B. nu a putut face dovada calității sale de proprietar al imobilului din str. Herăstrău, calitate ce i s-a recunoscut anterior prin sentința civilă nr. 10542 din 28 iunie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, astfel că în final a fost schimbată această sentință și s-a respins acțiunea formulată de A.B., prin care revendica terenul în discuție.
Ca atare, cum s-a stabilit definitiv că A.B.I nu a avut calitatea de proprietar asupra terenului din str. Herăstrău, teren pe care acesta l-a vândut numitului L.A., care la rândul său i l-a vândut intimatei B.G., rezultă că titlul de proprietate invocat de aceasta, este lovit de nulitate.
De aceea, se va reține că nici recurentul nu poate fi obligat la plata unor daune către intimată, deoarece se constată că refuzul său de a elibera autorizația de construire, a fost justificat, el datorându-se faptului că era contestată calitatea intimatei, de proprietar asupra imobilului.
Astfel fiind, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 și 314 C. proc. civ., se va admite recursul de față, va fi casată sentința recurată și pe fond, se va respinge cererea formulată de reclamanta B.G., privind plata daunelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1611 din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administraiv.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge cererea formulată de reclamanta B.G., privind plata daunelor.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.