Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava – Comisia de cercetare a averilor prin Ordonanța nr. 1 din 18 iunie 2007, a clasat cauza având ca obiect cererea de cercetare a averii numitului A.M., formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la sesizarea numitei A.V., constatând că proveniența bunurilor dobândite de acesta, împreună cu soția sa, A.R., este justificată.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate, din care rezultă că nu există o vădită diferență între veniturile și cheltuielile persoanei cercetate și față de faptul că nu s-a dovedit caracterul ilicit al dobândirii unor cote părți sau bunuri care să ducă la concluzia că averea dobândită ar fi nejustificată.
Recursul declarat de A.V. împotriva Ordonanței nr. 1 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava – Comisia de cercetare a averilor a fost respins, ca tardiv declarat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2101 din 23 mai 2008.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a avut în vedere prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, considerând că, față de data comunicării Ordonanței de clasare, (26 iulie 2007), data declarării recursului (13 august 2007) este ulterioară termenului special de 10 zile impus de dispozițiile legale specificate.
Împotriva sus-menționatei decizii a formulat contestație în anulare, la data de 21 noiembrie 2008, A.V., invocând prevederile art. 318 C. proc. civ. și motivând că dezlegarea dată prin decizia atacată, este rezultatul unei greșeli materiale în condițiile cu care recursul a fost expediat la Înalta Curte de Casație și Justiție prin poștă la 3 august 2007 și nu la 13 august 2007, astfel cum s-a reținut în decizia contestată.
Contestatoarea a depus la dosar în susținerea celor arătate, chitanța cu nr. de prezentare 20507 emisă de Oficiul poștal Botoșani nr. 1 din data de 3 august 2007.
Instanța constată următoarele:
Împotriva Ordonanței nr. 1 din 18 iulie 2007 a Curții de Apel Suceava – Comisia de cercetare a averilor, a declarat recurs A.V. la data de 3 august 2007, conform chitanței poștale depuse la dosar, și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6 august 2007.
Cererea de recurs a fost transmisă Curții de Apel Suceava, care la data de 3 septembrie 2007 a înaintat dosarul acestei instanțe împreună cu recursul declarat de A.V. împotriva Ordonanței nr. 1 din 18 iulie 2007.
Plicul care are înregistrată ca dată a poștei 13 august 2007 aflat la fila 13 Dosar nr. 234/3)2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală cuprinde corespondența purtată cu instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Suceava.
Astfel, chiar dacă recursul s-a depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, sancțiunea nulității nu operează, textul art. 302 C. proc. civ., fiind declarat neconstituțional, iar data la care a fost formulată calea de atac este 3 august 2007, și nu 13 august 2007, astfel cum în mod greșit s-a reținut în decizia contestată.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 astfel cum a fost modificată și completată, împotriva ordonanței de clasare a Comisiei de cercetare, părțile interesate pot face recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 10 zile de la comunicare.
Din lucrările dosarului, Înalta Curte constată că ordonanța de clasare a fost comunicată recurentei A.V. la data de 26 iulie 2007, iar recursul declarat în data de 3 august 2007, se încadrează în termenul legal de 10 zile, prevăzut de lege.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Se constată că este greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea recursului ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, conform cu data din chitanța poștală și ștampila de înregistrare la Înalta Curte de Casație și Justiție, recursul a fost depus prin poștă înăuntrul termenului de recurs prevăzut de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, modificată prin Legea nr. 144/1997.
În raport de cele expuse conform art. 318 C. proc. civ., prin admiterea contestației în anulare va fi anulată decizia atacată și fixat termen pentru soluționarea recursului cu care a fost învestită în termen legal Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare formulată de A.V. împotriva Deciziei nr. 2101 din 23 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Anulează decizia atacată.
Fixează termen pentru judecarea recursului la 15 mai 2009, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.