Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 noiembrie 2000, V.S. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând instanței de contencios administrativ, să dispună anularea Ordinului nr. 175 din 3 octombrie 2000, prin care a fost numit cu delegare, în funcția de director al Institutului de Medicină Legală Cluj și obligarea autorității pârâte, la emiterea unui nou ordin pentru numirea sa în funcția menționată pe durată nedeterminată.
Totodată, a mai solicitat și anularea actului administrativ prin care Ministerul Sănătății (în prezent, Ministerul Sănătății și Familiei) a hotărât scoaterea la concurs a postului de director al Institutului de Medicină Legală Cluj.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 16 aprilie 1998, prin Ordinul nr. 420 a fost numit șef al Laboratorului Exterior de Medicină Legală Cluj, iar prin Ordinul nr.,612 bis din 22 iunie 1998 a fost eliberat din această funcție, postul fiind vacantat, pentru a putea fi scos la concurs.
Că ulterior, pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, și-a reluat funcția de șef al Laboratorului, iar după înființarea Institutului de Medicină Legală Cluj a fost delegat, prin Ordinul nr. 175 din 3 octombrie 2000, în calitate de director al instituției, până la ocuparea postului prin concurs.
Reclamantul a mai arătat că numirea sa în funcția de director al Institutul de Medicină Legală Cluj, cu delegare, este nelegală, întrucât numirea prin concurs nu se poate face decât pe un post vacant or, în cauză, postul în discuție era ocupat de el prin transfer.
Pe de altă parte, nelegalitatea rezidă și din faptul că au fost nesocotite dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile, potrivit cărora reîncadrarea în funcția de șef Laborator are caracter permanent (durată nedeterminată).
Aceleași argumente au fost invocate, și în susținerea nelegalității actului ministerial, prin care s-a decis scoaterea la concurs a postului de director al Institutului de Medicină Legală Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 112 din 29 martie 2001, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând, în esență, că prin actele administrative atacate, nu i s-a adus reclamantului o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele de casare formulate se susține că prima instanță a reținut în mod greșit că postul de director al Institutului de Medicină Legeală Cluj „ar fi o funcție distinctă de cea de conducere al Laboratorului Exterior de Medicină Legală Cluj, întrucât este vorba de aceeași instituție care și-a schimbat, însă, denumirea și a trecut din subordinea Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, în subordinea Ministerului Sănătății, potrivit O.G. nr. 1/2000 și H.G. nr. 774/2000, posturile schimbându-și și ele denumirea”.
Se mai susține că Ministerul Sănătății și Familiei nu era îndreptățit să emită Ordinul nr. 175/2000, de numire, cu delegare, a reclamantului în funcția de director pentru o perioadă determinată, câtă vreme acesta fusese preluat prin transfer de pe un post ocupat pe timp nedeterminat, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătorești definitive.
În legătură cu vătămarea în drepturi, se arată că aceasta există pentru că ordinul în discuție este emis de ministerul pârât, pentru a putea vacanta, din nou, postul de șef – conducător – director al Institutului de Medicină Legală Cluj, în vederea scoaterii pentru a doua oară la concurs, cu încălcarea hotărârilor judecătorești definitive, pronunțate într-un litigiu anterior.
Recursul este nefondat.
Astfel, excepția privind autoritatea de lucru judecat, invocată de recurent, este neîntemeiată, întrucât nu există tripla identitate – obiect, cauză, părți – cerută de art. 1201 C. civ.
Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, menționată în motivele de casare, a rezolvat o acțiune, având ca obiect anularea unui alt act administrativ (Ordinul nr. 612 bis/1998), decât cel aflat în discuție în prezentul litigiu, iar cauza juridică a fost, de asemenea, alta - art. 19 lit. e) și art. 27 din H.G. nr. 740/1997.
Nici susținerea potrivit căreia între postul de șef al Laboratorului de Medinică Legală Cluj și cel de director al Institutului de Medicină Legală Cluj, există continuitate și că scoaterea lui la concurs încalcă dispozițiile legale, nu poate fi primită.
Așa cum a reținut instanța de fond, prin O.G. nr. 1/2000, privind organizarea și funcționarea institutelor de medicină legală, Laboratoul Exterior Cluj, unitate fără personalitate juridică, aflată în structura Institutului de Medicină Legală Prof. Dr. Mina Minovici, a devenit Institutul de Medicină Legală Cluj, unitate cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății și Familiei.
Noua instituție, potrivit art. 7 din H.G. nr. 774/2000, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O,G, nr. 1/2000, este condusă „de un director, numit prin ordin al ministrului sănătății, pe bază de concurs, conform legii”.
Prin urmare, măsurile luate de Ministerul Sănătății și Familiei privind delegarea recurentului în funcția de director al Institutului de Medicină Legelă Cluj, până la scoaterea postului la concurs, este legală.
În raport cu cele anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu sunt motive pentru desființarea sentinței atacate, recursul fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.S., împotriva sentinței civile nr. 112 din 29 martie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.