Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC T.I. SRL Rm. Vâlcea, la 13 octombrie 2000, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Controlului Fiscal Vâlcea și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, solicitând anularea deciziei nr. 1304/2000 și a procesului-verbal întocmit la 15 iunie 2000, ca nelegale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actele administrative atacate au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 133/1999, întrucât, deși profitul reinvestit nu se impozitează, organele de control a stabilit tuturor obligația de plată pentru suma de 183.885.885 lei. Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 152/F-C din 3 octombrie 2001, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, reținând, în esență, că reclamnta a calculat și virat la buget, impozitul pe profit în mod corect, iar impozitul suplimentar stabilit de organele de control a fost calculat greșit, cu ignorarea diferențelor nefavorabile de curs valutar din perioada anterioară datei de 23 iulie 1999.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele de casare depuse la dosar se susține că prima instanță în mod greșit a primit punctul de vedere al expertului contabil potrivit căruia, pierderilor din operațiuni valutare aferente perioadei anterioare datei de 23 iulie 1999, când reclamanta a început investițiile, se adaugă la profitul scriptic și ca urmare, scutirea de impozit pentru profitul reinvestit de 747.473.610 lei, ar fi mai mare, respectiv 284.039.970 lei.
În realitate, susțin recurenții, profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 din O.G. nr. 70/1994, republicat, și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului, așa încât, în mod legal organul de control a luat în calcul la stabilirea reducerii impozitului pe profit, profitul determinat care a fost evidențiat de societate în evidența sa contabilă și perioada august – decembrie 1999, prin cumulare.
Or, în raport cu aceste criterii, scutirea pentru impozitul pe profit, pentru profitul inregistrat de reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 133/1999, privind stimularea investițiilor pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, este în opinia recurenților, de numai 100.154.078 lei.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul, nefondat.
Din probele dosarului rezultă că reclamanta-intimată a realizat în lunile august – decembrie 1999, investiții în sumă de 747.473.610 lei, pentru care a calculat la 31 decembrie 1999, o scutire de impozit pe profit, în baza art. 23 din Legea nr. 133/1999, în sumă de 284.039.972 lei.
La 15 iunie 2000, cu ocazia controlului efectuat de inspectori de specialitate ai Direcției Controlului Financiar Fiscal Vâlcea s-a constatat că profitul contabilizat (scriptic) pentru perioada aplicării Legii nr. 133/1999 (1 august – 31 decembrie 1999), este sub nivelul valorii investițiilor realizate, ceea ce sugerează că investițiile respective au fost realizate, parțial, din alte resurse.
Prin recalcularea profitului și a reducerii de impozit, conform actului normativ mai sus menționat, pe perioada în discuție, s-a stabilit, în final că scutirea pentru impozitul pe profit, pentru profitul înregistrat de reclamantă în intervalul 1 august – 31 decembrie 1999, în sumă de 263.563.387 lei, are drept corespondent un impozit pe profit de 100.154.078 lei, iar diferența de 183.885.885 lei a fost dedusă de societate în mod nejustificat.
Expertul contabil a stabilit, însă, că organele de control au avut în vedere profitul scriptic reflectat în bilațul contabil din 31 decembrie 1999, nu profitul real, cum ar fi fost normal.
Or, conform datelor din balanța de verificare a luniii decembrie 1999, profitul real al reclamantei pe perioada august - decembrie era mai mare cu 1.710.926.098 lei, decât cel scriptic, depășind valoarea investițiilor realizate, care au însumat 747.473.610 lei.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 133/1999, „Cota parte din profitul brut reinvestit de către întreprinzătorii mici și mijlocii, nu se impozitează”.
Raportând această facilitate la perioada de după intrarea în vigoare a legii, în funcție de profitul real și de cel reinvestit, rezultă că scutirea însumează 284.039.970 lei, iar nu 100.154.087 lei, cum au considerat organele de contencios fiscal.
În consecință, sentința curții de apel este legală și temeinică urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vâlcea, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 152/F-C din 3 octombrie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.