Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.P. SA a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și în temeiul legii contenciosului administrativ, să constate nelegalitatea modului de soluționare a cererii sale adresate pârâtei, să anuleze actul administrativ emis sub nr. 25/1122/2001 din 13 martie 2002 și să fie obligată autoritatea administrativă centrală să emită un act administrativ, prin care să-i fie recunoscute reclamantei, drepturile legale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este o societate pe acțiuni cu capital privat și are ca obiect de activitate, lucrări terasiere în carierele de exploatare a cărbunelui Motru, deținând un parc de utilaje de peste 460 de unități.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 554 din 29 mai 2002, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, reținând că aceasta nu se încadrează în prevederile exprese ale legii, în sensul că transportul terasier minier nu e prevăzut printre cele care beneficiază de restituire a sumelor ce reprezintă cota unică.
Considerând această sentință, netemeinică și nelegală, SC T.P. SA a formulat recurs, reiterând motivele din acțiunea introductivă de instanță.
Astfel, recurenta a arătat că Legea nr. 264/2001 nu a modificat decât art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 118/1996, art. 2 și 3 rămânând nemodificate.
Cum art. 3 din Legea nr. 118/1996, arată că „drumurile publice pentru care se aplică prevederile prezentei legi, sunt: autostrăzile, drumurile naționale, drumurile județene și drumurile comunale, nu face decât să excludă de la aplicarea celorlalte dispoziții ale legii, toate celelalte categorii de drumuri, astfel că cei care folosesc numai alte categorii de drumuri, decât cele enumerate la art. 3, sunt implicit scutiți, și de plata cotei de 25% din valoarea carburanților, așa încât restituirea acestei cote reținute se impune.
Recursul este nefondat.
Reclamanta SC T.P. SA este o societate pe acțiuni cu capital privat, care are ca obiect de activitate, lucrări terasiere în carierele de exploatare a cărbunelui Motru, deținând un parc de utilaje de peste 460 unități.
Mijloacele auto și terasiere pentru îndeplinirea obiectului de activitate, în marea lor majoritate, așa cum a susținut și reclamanta, nu se deplasează pe nici unul din drumurile avute în vedere de lege, ci doar „pe drumurile de incintă ale carierelor de lignit”, iar aceste drumuri de incintă nu sunt nominalizate de lege.
Într-adevăr, potrivit art. 3 din Legea nr. 118/1996, drumurile publice pentru care se aplică prevederile acestei legi, sunt autostrăzile, drumurile naționale, drumurile județene și drumurile comunale.
Prevalându-se de dispozițiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 264/2001, pârâta a refuzat restituirea către reclamantă, a cotei unice aferentă carburanților utilizați.
Conform Legii nr. 264/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului special la drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, (art. 5), „persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanți auto în domeniile transportului feroviar naval, al agriculturii și al apărării naționale, vor solicita Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, restituirea sumei reprezentând cota unică plătită conform prevederilor art. 4, restituire ce se va face în termen de 30 de zile de la data solicitării”.
Cum recurenta-reclamantă nu folosește carburanți auto pentru unul din cele patru domenii specificate de lege, nu îi sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ, referitoare la dreptul său ocrotit de lege și prin urmare, nu beneficiază de restituirea cotei unice.
Cât privește critica recurentei, potrivit căreia Legea nr. 264/2001 a modificat numai art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 118/1997, trebuie menționat că aceasta nu poate fi primită, întrucât legiuitorul a completat textul Legii nr. 118/1996, iar art. 2 și 3 din Legea nr. 118/1996, nu fac referire la scutirea sau restituirea cotei impuse de lege, motiv pentru care nu îi sunt incidente reclamantei, în raport cu obiectul cererii sale inițiale.
Față de cele arătate în considerentele precedente, Curtea, constatând netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate, care este legală și temeinică, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC T.P. SA, împotriva sentinței civile nr. 554 din 29 mai 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.