Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 1 martie 2001, reclamantul B.R. a chemat în judecată Primăria municipiului București, solicitând anularea parțială a autorizației de construire nr. 27 V din 25 august 2000, eliberată pârâtei V.T., suspendarea executării autorizației cu privire la lucrările de închidere a scării și obligarea primei pârâte, la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat de la P.D., cu act autentic, imobilul situat în București, alcătuit din garsoniera de la parter și o cotă indiviză asupra părților comune din imobil, care prin natura lor sunt de folosință comună.
Prin actul de partaj voluntar încheiat la 5 martie 1993, intervenit între reclamant și soții P., a fost partajată uscătoria imobilului, stabilindu-se că atât scara de acces la uscătorie, cât și holul de intrare în uscătorie, să rămână în proprietate comună.
S-a mai precizat că scara exterioară de acces la uscătoria de la mansardă, este cea la care se referă autorizația nr. 27 V din 25 august 2000 și care îi include accesul la uscătorie.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1389 din 18 octombrie 2001, a respins acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul B.R., susținând, în esență, că instanța a reținut o situație de fapt incorectă, că în realitate scara de la mansardă servește numai pentru realizarea accesului său la mansardă, proprietatea sa exclusivă.
Recursul este nefondat.
Susținerea recurentului potrivit căreia îi este interzis accesul la mansarda, proprietatea sa, este infirmată de interogatoriul ce i-a fost luat de instanța de fond, în care recunoaște că accesul la uscătoria de la mansardă se face pe scara exterioară, care se află pe proprietatea sa.
Așadar, închiderea scării de acces de către pârâtă cu un panou, nu-l împiedică pe recurentul-reclamant să folosească această scară.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.
Reclamantul va fi obligat la cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul B.R., împotriva sentinței civile nr. 1389 din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 7 milioane le,i cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei V.T.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.