Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 603/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 441, pronunțată în dosarul nr. 1006/2001, la data de 22 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, judecând după casare, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.V., împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului București, pentru anularea deciziei nr. 533 din 21 iulie 1999, a Comisiei de Contestații și a deciziei nr. 152.964 din 15 martie 1999, a Oficiului de Pensii, ambele din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială a municipiului București.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr. 152.964 din 6 octombrie 1997, dar și-a continuat activitatea până la data de 31 decembrie 1998, când i s-a desfăcut contractul de muncă, în temeiul art. 130 lit. g) C. muncii, iar prin decizia cu același număr din 15 martie 1999, i s-a calculat pensia, în condițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 3/1997, prin adăugarea timpului lucrat, dar păstrând aceeași bază de calcul.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a contestat în termen legal decizia de pensionare emisă la data de 6 octombrie 1997, deși aceasta i-a fost comunicată, așa cum rezultă din borderoul de expediții privind comunicarea acelei decizii de către Oficiul de Pensii.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, reținând că nu a contestat în termen legal prima decizie de pensionare, din moment ce nu i se desfăcuse contractul de muncă, iar decizia respectivă nu i s-a comunicat pentru a fi contestată.

Recursul este întemeiat.

Instanța de fond a reținut în mod corect că prin decizia nr. 152.964 din 6 octombrie 1997, emisă de Oficiul de Pensii din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială București, s-a admis cererea de pensionare a recurentului-reclamant, dar acesta și-a continuat activitatea la aceiași unitate, în baza aceluiași contract de muncă, până la data de 31 decembrie 1998, când i-a fost desfăcut contractul de muncă, în temeiul Legii nr. 3/1997, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială.

Este adevărat că potrivit prevederilor art. 621 alin. (1) din aceieași lege, introdus prin Legea nr. 70/1990, pensionarii pentru limită de vârstă care și-au continuat activitatea, pot cere recalcularea pensiei de asigurări sociale, prin adăugarea timpului lucrat după pensionare, iar la recalculare se va avea în vedere baza de calcul folosită la stabilirea inițială a pensiei.

Dar, instanța de fond a reținut în mod greșit că recurentul-reclamant nu a contestat în termen legal prima decizie de pensionare, din moment ce aceasta nu i-a fost comunicată, potrivit prevederilor art. 52 din aceiași lege, modificată și completată prin Legea nr. 73/1991, actul la care se referă instanța în considerentele hotărârii, privind o comunicare făcută unității.

Pe de altă parte, instanța de fond nu a dat semnificația juridică exactă împrejurării că recurentul-reclamant nu a cerut punerea în plată a deciziei inițiale de pensionare și și-a continuat activitatea în baza aceluiași contract de muncă, până la data de 31 decembrie 1998, când i-a fost desfăcut în temeiul art. 130 lit. g) C. muncii.

Procedând în acest fel, Curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, care urmează să fie casată, pentru ca dosarul să fie soluționat pe fond.

Ținând seama de prevederile art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, dosarul va fi trimis pentru competentă soluționare, la Tribunalul București.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de M.V., împotriva sentinței civile nr. 441 din 22 aprilie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru competentă soluționare, la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2003.