Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 11 august 2000, reclamantul V.N. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Mehedinți, solicitând anularea adresei nr. 20347 din 26 iulie 2000 și obligarea pârâtei să-i acorde pensie de urmaș al deținutului public V.D., tatăl său, decedat în 1984.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada când el era minor, anii 1950 – 1956, tatăl său a executat o pedeapsă privativă de libertate, în calitate de deținut politic, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, prin sentința nr. 675 din 8 decembrie 2000, reținând în esență faptul că reclamantul, fiind major, nu poate beneficia de dispozițiile reparatorii prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin decizia nr. 3567 din 8 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul și a casat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare, la aceiași instanță, pentru a examina și a se pronunța asupra cererii reclamantului, de precizare a acțiunii, privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de deținut politic și nu de urmaș de deținut politic.
În fond după casare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu poate beneficia de drepturile stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, situația sa neregăsindu-se în cazurile prevăzute limitativ de actul normativ sus-menționat.
Împrejurarea că organele de poliție din județul Mehedinți au reținut în anul 1984 că reclamantul a efectuat dese deplasări în Iugoslavia și a desfășurat activități comerciale nu reprezintă o persecuție politică, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul V.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanța a interpretat greșit actul emis în 1984. de organele de securitate din județul Mehedinți. prin care i s-au adus acuzații nefondate, infirmate prin procesul-verbal de percheziție încheiat la 15 iunie 1984.
De asemenea, instanța a omis să se pronunțe asupra perioadei 1950 – 1956, când reclamantul, minor fiind, a suferit datorită absenței tatălui, deținut politic.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prin Decretul-lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, sunt acordate unele drepturi anumitor categorii de persoane persecutate din motive politice și anume: celor care au executat o pedeapsă privativă de libertate sau au fost lipsiți de libertate în baza unor mandate de arestare preventivă pentru infracțiuni politice ori în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări, celor internați în spitale de psihiatrie, celor care au avut stabilit domiciliu obligatoriu ori au fost strămutați într-o altă localitate.
Potrivit art. 2 din același act normativ, în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș, în condițiile legii. Așadar, urmașii persoanelor persecutate din motive politice pot beneficia de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, cu respectarea prevederilor legale privind pensiile de asigurări sociale.
Pârâta a respins în mod justificat solicitarea reclamantului, reținând că acesta nu are calitatea de „urmaș”, astfel cum este ea reglementată de Legea nr. 3/1977, privind pensiile, în vigoare la data formulării cererii.
Cât privește cel de-al doilea aspect, persecuția politică pe care ar fi suportat-o însuși reclamantul, probele administrate nu au relevat o astfel de situație, care să se regăsească printre cazurile prevăzute strict și limitativ de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin raportul despre care se face vorbire, chiar dacă se face o caracterizare negativă a conduitei reclamantului, se propune suspendarea permisului pentru micul trafic în Iugoslavia. Acest document nefiind urmat de alte măsuri care să se încadreze în situațiile enumerate de Decretul-lege nr. 118/1990, nu poate justifica cererea reclamantului de a fi considerat persecutat politic și de a i se acorda drepturile prevăzute de acest act normativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de V.N., împotriva sentinței civile nr. 125 din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.