S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.336/CA/2002 – P din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Bihor, precum și intimata-reclamantă J.C.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că, recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Bihor, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2163/CA/2002 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta J.E. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr.250 din 2 aprilie 2002 și obligarea acestei pârâte să îi recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor acordate de Ordonanța Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.
A susținut reclamanta că în mod nelegal pârâta refuză să-i recunoască calitatea de refugiat, pe motivul că s-a născut în anul 1941, deci după ce părinții săi fuseseră izgoniți din localitatea Mihai Bravu – Bihor în octombrie 1940.
Curtea de Apel Oradea prin sentința nr.336/CA din 10 iunie 2002 a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.250/2002 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat că și copiii născuți în localitatea unde au fost strămutați au același statut cu părinții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa județeană de Pensii Bihor, susținând casarea sentinței care a fost dată cu încălcarea Legii nr.189/2000, copiii născuți în perioada refugiului părinților, nefiind enumerați ca beneficiari ai acestor drepturi.
Examinând sentința și recursul prin prisma motivelor invocate cât și în raport cu prevederile art.304 Cod procedură civilă, Curtea urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art.1 din O.G. nr.105/1999 sunt enumerate persoanele care beneficiază de prevederile actului normativ și anume cele care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții pe motive etnice.
Nu se poate accepta ideea că părinții au avut de suferit asemenea persecuții, iar copiii născuți în perioada strămutării, nu au avut de suferit, ei fiind supuși acelorași greutăți determinate tocmai de obligarea de a locui în altă localitate decât aceea unde aveau domiciliul; legea făcând o delimitare teritorială, nu și a membrilor de familie.
Curtea constată că instanța de fond, în mod temeinic și judicios a analizat cauza, pronunțând o soluție temeinică și legală, pe cale de consecință, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva Sentinței nr.336/CA/2002 – P din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.