S-a luat în examinare recursul declarat de G.A. și C.A. împotriva sentinței civile nr.136 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat: recurenții reclamanți G.A. și C.A. precum și intimații Ministerul Industriei și Resurselor și SC „A.” SA Alba Iulia.
Procedura completă.
Magistratul asistent a referit că la 12 februarie a.c. recurenții au depus dovada timbrării recursului și au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.1828/2002 la Curtea de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanții G.A. și C.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor ca prin hotărârea judecătorească să se constate nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr.1171 emis de pârât, cu referire la parcela de teren înscrisă în Cartea Funciară nr.2330 Alba Iulia, top. 394/1/1/1 și nr.394/1/2/1, grădină în suprafață de 60 mp.
În motivarea acțiunii au arătat că, în mod greșit această suprafață de teren ce constituie proprietatea reclamanților a fost cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate constituind patrimoniul SC „A.” SA Alba Iulia.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienta SC „A.” SA Alba Iulia a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru motivul că reclamanții nu justifică calitatea procesuală activă în vederea anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, în condițiile art.5 din Legea nr.29/1990.
Curtea de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ analizând excepția invocată s-a pronunțat prin sentința civilă nr.136 din 3 iulie 2002 în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție formulată de SC „A.” SA Alba Iulia ca inadmisibile, întrucât în condițiile art.5 din Legea nr.29/1990, reclamanții nu s-au adresat cu plângere prealabilă organului administrativ emitent al actului.
Împotriva sentinței astfel pronunțate au declarat recurs C.A. și G.A. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie invocând drept motiv de casare dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Recurenții au susținut că la dosar există o plângere adresată Consiliului Județean Alba, prin care au solicitat să se revoce actele întocmite cu privire la terenul din litigiu și cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.
Plângerea adresată unei unități subordonate pârâtei, susțin reclamanții, putea fi înregistrată în cel mai rău caz ca o plângere greșit îndreptată, și nu să se procedeze la respingerea acțiunii introductive.
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru cele ce urmează:
Potrivit prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, înainte de a cere anularea actului, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, are obligația să exercite recursul administrativ grațios la autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat, respectiv la Ministerul Industriei și Resurselor care a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare s-a solicitat.
Faptul că recurenții s-au adresat Consiliului Județean Alba, nu echivalează cu satisfacerea prevederilor legale citate, care o obligă să se adreseze în termenul legal, cu respectarea procedurii prealabile prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, pârâtului Ministerului Industriei și Resurselor ca emitent al actului contestat.
Nerealizarea acestei proceduri afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune și admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ astfel încât neîndeplinirea ei fiind sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă așa cum corect a procedat instanța de fond.
Față de cele mai sus, constatând nefondat motivul de recurs invocat de recurenții G.A. și C.A., Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.A. și C.A. împotriva sentinței civile nr.136 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.