Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.N. a formulat contestație în anulare. împotriva deciziei nr. 1950 din 23 mai 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 2837/2000, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului pe care l-a promovat împotriva sentinței nr. 146 din 23 mai 2000, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
In motivarea contestației. arată că instanța de recurs nu a avut în vedere că U.A.R. a expediat motivele de recurs, prin poștă, tardiv și că eronat a analizat motivele de recurs formulate de Baroul Prahova, în numele U.A.R., dar Baroul Prahova nu a fost parte în proces, iar pentru U.A.R. a avut mandat numai pentru termenul din 4 mai 2000.
Prin decizia atacată cu prezenta contestație s-a dispus admiterea recursului formulat de U.A.R., împotriva sentinței nr. 146 din 23 mai 2000, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și s-a casat această sentință și pe fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B.N., prin care solicită anularea deciziei nr. 5433 din 18 martie 2000 și primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Sentința s-a comunicat pârâtei la 2 iunie 2000, iar motivarea la, 17 iulie 2000, conform dovezilor de la dosar.
La instanța de fond, pârâta U.A.R. a fost reprezentată de avocatul B.N., în baza adresei nr. 32/C din 24 aprilie 2000 și a adresei nr. 211 din 24 aprilie 2000.
În baza mandatului primit, Baroul Prahova, prin reprezentantul său legal, avea dreptul de a declara recurs împotriva sentinței și de a-l motiva, în temeiul art. 69 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul s-a înregistrat la Curtea de Apel Ploiești, la 25 mai 2000, iar motivarea recursului s-a depus la 21 iulie 2000, ambele în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 și 303 C. proc. civ., așa cum era în vigoare la acea dată.
Ca atare, Curtea reține că Baroul Ploiești a avut un mandat perfect valabil pentru reprezentarea intereselor U.A.R., atât la instanța de fond, cât și pentru promovarea și motivarea recursului, astfel că instanța de recurs a avut în vedere corect cererea de recurs și cererea prin care s-a motivat recursul, depuse de Baroul Ploiești, în numele U.A.R., în termen legal.
Astfel fiind, reținând că instanța de recurs nu a comis nici o greșeală materială, în sensul prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ., invocată de către contestator, se va respinge contestația de față, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de B.N., împotriva deciziei nr. 1950 din 23 mai 2001, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.