Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 317 din 23 mai 2001, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, soluționând cauza în fond, ca primă instanță, după desființarea sentinței nr. 77/2000 dată de Tribunalul Olt, cu încălcarea competenței prevăzute de art. 3 pct. 1, a admis acțiunea reclamantului C.M. și, în consecință, a anulat decizia nr. 427 din 20 septembrie 2000 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Olt, ca nelegală și a obligat această autoritate a administrației publice la reintegrarea lui în funcția deținută anterior (comisar financiar), cu plata drepturilor salariale corespunzătoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că măsura desfacerii contractului individual de muncă în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii, atunci în vigoare, a fost dispusă de o persoană fără calitate, cu încălcarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice (fostă D.G.F.P.C.F.S.) Olt, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate potrivit art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de casare aflate la dosar se reiau argumentele din întâmpinarea depusă la instanța de fond și se susține că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost luată legal de către directorul general al Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene, potrivit principiului simetriei actelor juridice, fiindcă el a fost cel care a semnat contractul la angajare. Pe de altă parte, secția Gărzii Financiare funcționează în structura Direcției Generale Județene, iar conducătorul acesteia este directorul general care a emis decizia contestată în cauză.
Printr-o altă critică se susține că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 92 din Legea nr. 188/1999, deoarece reclamantul nu depusese jurământul prevăzut de art. 55 alin. (2) al legii și, deci, nu avea calitatea de funcționar public, desfacerea contractului său de muncă fiind conformă cu art. 133 pct. 1 C. muncii.
În sfârșit, se mai arată că reclamantul suferă de diferite boli – colică renală, infecție urinară, microlitiază renală, pielonefrită cronică litiazică acutizată și hepatită cronică activă – care îl fac incompatibil cu funcția de comisar în cadrul Gărzii Financiare, potrivit art. 43 din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat din județe „aprobat prin O.M.F. nr. 450/1999”.
Recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare,
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „Funcționarul public este persoana numită într-o funcție publică”, depunerea jurământului de credință prevăzut de art. 55 din Legea nr. 188/1999, fiind ulterioară dobândirii calității de funcționar public a celui numit într-o asemenea funcție.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a constatat că reclamantul, comisar al Gărzii Financiare, are calitatea de funcționar public și ca atare, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Susținerea că, în cauză, nu ar fi incidente dispozițiile acestui act normativ pentru că intimatul reclamant nu a depus jurământul de credință prevăzut de art. 55 din Legea nr. 188/19999, nu poate fi primită întrucât, nu acesta este motivul eliberării din funcție, iar nedepunerea jurământului nu îi este imputabilă.
Din probele dosarului rezultă că intimatul, prin contractul de muncă nr. 141.216 din 1 martie 1993, a fost încadrat în funcția de comisar principal la Garda Financiară, secția Slatina, județul Olt, pe durată nedeterminată.
Din partea angajatorului – Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt -, contractul a fost semnat de Directorul general, așa încât, potrivit principiului simetriei actelor juridice invocat de recurentă și desfacerea contractului de muncă a fost decisă de conducătorul aceluiași angajator.
De altfel, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 450/1999, în componența acestora intră și secțiile județene al Gărzii Financiare, personalul gărzii fiind, deci, subordonat directorului general.
Or, în cauză, un astfel de ordin nu a fost emis, iar adresa nr. 80325 din 31 mai 2000 a Ministerului Finanțelor Publice nu face dovada reducerii posturilor de comisari în cadrul Gărzii Financiare și, cu atât mai mult, a caracterului efectiv al reducerii postului deținut de intimat.
Așadar, decizia contestată în contencios administrativ este nelegală pentru că autoritatea administrației publice pârâte nu a respectat prevederile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, în sensul că a dispus eliberarea din funcția publică a unui comisar al Gărzii Financiare, fără să existe situația premiză invocată, respectiv reducerea posturilor de natura celui ocupat de intimatul-reclamant.
În plus, aceeași autoritate publică nu a făcut nici un demers la Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru comunicarea unor eventuale posturi vacante și nu a dovedit că reclamantul a refuzat vreo ofertă.
Prin ultimul motiv de recurs se susține că hotărârea instanței de judecată este netemeinică, deoarece a dispus reintegrarea în funcția de comisar a reclamantului, deși acesta nu corespunde din punct de vedere medical.
Nici acest motiv nu este fondat, pentru că afecțiunile consemnate în actele medicale depuse în copie la dosar nu-l fac pe reclamantul-intimat incompatibil cu funcția de comisar.
De altfel, cum deja s-a arătat, la 10 septembrie 2001, Directorul general al Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, prin decizia nr. 424, a dispus reintegrarea reclamantului C.M. în cadrul Gărzii Financiare, secția Olt, în funcția publică de comisar.
În raport cu cele anterior prezentate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 317 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.