S-au luat în examinare recursurile declarate de SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj împotriva sentinței civile nr.227 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca reprezentată de administratorul Rus Miron și recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj reprezentată de consilierul juridic V.C.S.
Procedura completă.
Administratorul R.M. a solicitat admiterea recursului declarat de SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii. A cerut respingerea ca nefondat a recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj. A depus concluzii și înscrisuri (filele 21-53).
Consilierul juridic V.C.S. a pus concluzii pentru admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea acțiunii. Față de recursul declarat de SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca, a cerut respingerea acestuia ca nefondat.
Procurorul C.B. a pus concluzii în același sens ca și reprezentantul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Cluj.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 5 aprilie 2001 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Cluj, solicitând anularea parțială a deciziei nr.18 din 7 martie 2001, emisă de pârâtă și anularea parțială a constatărilor cuprinse în procesul verbal de control din 30 ianuarie 2001.
În motivarea cererii a arătat că, prin procesul verbal menționat s-au stabilit în sarcina societății comerciale, obligații fiscale către bugetul statului, în sumă de 126.930.664 lei, din care 56.320.386 lei TVA de plată suplimentar și 24.509.922 lei majorări de întârziere, cu motivarea că, în cursul lunii aprilie și iunie 2000, reclamanta a emis facturi fiscale cu cota 0 de TVA către firma R.L., încălcând dispozițiile art.17 – B lit.i din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/2000. Prin același proces verbal reclamanta a fost obligată la plata sumei de 44.013.627 lei majorări și penalități de întârziere, aferente obligațiilor bugetare menționate.
Reclamanta a susținut că este nelegală obligarea sa la plata sumei de 56.320.386 lei cu titlu de TVA suplimentar și majorări de întârziere aferente, întrucât pentru facturile emise în luna aprilie 2000 beneficiază de dispozițiile art.17 B lit.i din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/2000, nefiindu-i opozabile normele de aplicare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.17/2000, pentru perioada 17 martie – 26 mai 2000, întrucât normele au intrat în vigoare în luna mai 2000.
Cu privire la suma de 44.013.627 lei – majorări de întârziere, reclamanta a arătat că îi sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.68/1999 art.4 și 5, cel puțin pentru suma de 32.444.995 lei.
Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.227 din 20 iunie 2001 a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Cluj și a dispus anularea parțială a deciziei nr.18 din 7 martie 2001 și a procesului verbal de constatare din 30 ianuarie 2001 întocmite de pârâtă, pentru suma de 32.444.995 lei majorări și penalități de întârziere, înlăturând obligația de plată a reclamantei pentru această sumă.
În motivarea soluției s-a reținut cu privire la sumele de 56.320.386 lei – TVA și 24.509.922 lei majorări de întârziere că aceste sume sunt datorate, întrucât potrivit art.4 alin.3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/2000 și normelor de aplicare ale acesteia, locul prestării serviciilor este în România.
Cu privire la suma de 32.444.995 lei, instanța a reținut că reclamanta beneficiază de facilitățile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/1999, întrucât a achitat obligațiile fiscale în termenele prevăzute de art.4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/1999.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs în termen, atât reclamanta SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, criticând-o în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reclamanta SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca a susținut în motivarea recursului că, greșit s-a făcut aplicarea în cauză a Normelor emise la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/2000, pentru perioada 15 martie – 26 mai 2000, normele neputând fi aplicate retroactiv, ceea ce a condus la admiterea acțiunii în parte.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj a susținut în motivarea recursului că greșit s-a dispus exonerarea reclamantei de plata sumei de 32.444.995 lei majorări și penalități de întârziere, întrucât reclamanta a achitat cu întârziere impozitul pe dividende, impozitul pe salarii și TVA datorate pentru perioada 30 aprilie 1999 – 31 august 1999, fără a plăti majorările de întârziere calculate în temeiul art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996, motiv pentru care aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/1999.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.261 Cod procedură civilă, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Fără arătarea motivelor și a probelor, instanța pronunță o hotărâre netemeinică care, potrivit art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este supusă casării.
Contrar acestor dispoziții, instanța de fond a anulat în parte actele administrative prin care reclamanta era obligată la plata sumei de 32.444.995 lei majorări și penalități de întârziere, respingând capătul de cerere referitor la plata sumei de 56.320.386 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, fără a motiva hotărârea, situație în care controlul judiciar nu poate fi exercitat.
În cauză este necesară verificarea realității constatărilor înscrise în actele de control financiar, precum și a susținerilor reclamantei, ceea ce impune completarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize de specialitate, care să clarifice aspectele la care se referă acțiunea.
Pentru completarea probatoriului în sensul arătat și pentru pronunțarea unei soluții motivate în fapt și în drept este necesară rejudecarea cauzei, instanța urmând a pune în discuția părților administrarea probei susmenționate, precum și a altor probe ce vor fi precizate de părți, dacă acestea sunt în măsură să lămurească aspectele deduse judecății.
În consecință, se vor admite recursurile, va fi casată sentința atacată cu trimiterea cauzei pentru competentă soluționare la Tribunalul Cluj – Secția de contencios administrativ.
În raport cu soluția dată recursului, Curtea nu va mai analiza motivele de recurs invocate în scris, acestea urmând a fi examinate de instanța de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj împotriva sentinței civile nr.227 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul Cluj-Secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.