Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, la 8 martie 2002, sub nr. 952, prin declinare de competență de la Tribunalul Olt, reclamantul Consiliul Local Slatina a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, anularea deciziri nr. 2094/2001 și a procesului-verbal nr. 3592/2001, prin care a fost obligat la plata sumelor de 1.709.696.207 lei, T.V.A., 3.000.481.135 lei, majorări de întârziere și 31.072.147 lei, penalități.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că organele de control financiar au stabilit greșit obligarea de plată a T.V.A. pentru veniturile obținute din concesiuni și închirieri, întrucât actele operațiunii nu se înscriu între cele prevăzute expres de art. 1 din O.G. nr. 17/2000 și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. d), așa cum precizează și H.G. nr. 565/1997.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 162, pronunțată la 2 mai 2002, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Slatina, împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt și Ministerul Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul în perioada supusă controlului, 1 septembrie 1996 – 30 septembrie 2001, a obținut venituri din concesionarea de terenuri și închirieri, pentru care s-a stabilit că datorează la bugetul de stat suma 4.741.249.489 lei, T.V.A., majorări de întârziere aferente și penalități.
Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 3/1992, republicată, privind T.V.A. și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, instanța a precizat că în sfera de aplicare a T.V.A. se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, efectuate de o manieră independentă, de către persoanele fizice și juridice privind livrări de bunuri sau prestări de serviciu, că în speță închirierea și concesionarea sunt operațiuni impozabile din punct de vedere a T.V.A.
De asemenea, instanța a mai arătat că închirierea și concesionarea de bunuri nu se regăsește la activitățile de administrație publică, menționate în H.G. nr. 656/1997, așa cum a susținut reclamantul, în sensul că nu se cuprind în sfera de aplicare T.V.A., astfel că măsurile dispuse prin actele de control închiriate, sunt legale.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,a declarat recurs reclamantul, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susținut în principal că veniturile din concesionări și închirieri sunt venituri nefiscale, potrivit clasificării indicatorilor privind Finanțele Publice, elaborate chiar de Ministerul Finanțelor și că potrivit protocolului încheiat cu pârâta, s-au preluat contractele de concesiune de la aceasta, iar prin adresa nr. 5952 din 22 ianuarie 1999 s-a comunicat lista de rămășițe a debitelor, fără a cuprinde și T.V.A.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate în legătură cu natura juridică a activităților desfășurate de recurentă sub aspect fiscal, aceea a concesionării și închirierii, că hotărârea instanței de fond a dat o rezolvare legală, acestea fiind aducătoare de profit și intră în sfera de aplicare a T.V.A., conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 3/1992, republicată și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 17/2000, chiar dacă sunt efectuate de o instituție publică.
De asemenea, din clasificarea activităților din economia națională – C.A.E.N. – aprobată prin H.G. nr. 656/1997, a rezultat că închirierea de bunuri aparținând domeniului public și privat, nu se regăsesc la activitățile de administrație publică, ce sunt exceptate de la plata T.V.A., așa cum a susținut recurenta, ca urmare a invocării art. 3 lit. d) din O.G. nr. 17/2000.
Împrejurarea că pârâta i-a comunicat, ca urmare a încheierii protocolului de preluare de la aceasta, a contractelor de concesiune (o perioadă sumele provenite din concesionare fiind încasate chiar de pârâtă), lista de rămășițe a debitelor, fără să cuprindă și T.V.A., nu este de natură a susține că nu erau obligați la plata acesteia, de vreme ce O.G. nr. 3/1992, republicată, include în sfera de aplicare a T.V.A., și aceste operațiuni.
Astfel fiind, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Slatina, împotriva sentinței nr. 162 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.