Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC R. SA a formulat recurs împotriva hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nr. 29 din 2 aprilie 2002, prin care s-a respins ca nefondată, contestația formulată de societate, cu consecința menținerii hotărârii Băncii Naționale a României nr. 21 din 28 februarie 2002, privind retragerea autorizației de funcționare a B.R. SA.
Se susține, în esență că, motivele invocate de Banca Națională a României, pentru respingerea contestației, respectiv, neparticiparea sa la ultimele majorări de capital ale băncii (la 200 miliarde lei și 250 miliarde lei), fapt ce demonstrează fără putință de tăgadă, lipsa de interes pentru redresarea băncii, nu poate fi primită.
Banca omite cu vădită intenție faptul că, societatea în contestația pe care a formulat-o, a precizat intenția de a redresa banca, însă numai după excluderea SC G. SA, acționar majoritar și semnificativ, deși bilanțul acestuia pe anii 1998 - 1999 era negativ.
Singura măsură dispusă de Banca Națională a României, prin Comisia de Supraveghere Specială a B.R.S. SA, într-o perioadă de 120 de zile, a fost suspendarea achiziționării de noi clădiri și terenuri, până la redresarea situației băncii și realizarea rezervei minime obligatorii, neefectuându-se anularea sau suspendarea actelor organelor de conducere, atunci când se estima că efectele potențiale ale aplicării lor puteau conduce la agravea situației existente și nici avizarea actelor de decizie ale organelor statutare, referitoare la situația financiară și prudențială a băncii.
În final, se susține că Banca Națională, prin Comisia de Supraveghere Specială, a procedat la încălcări repetate ale propriilor reglementări, precum și a cadrului legal în vigoare, în ceea ce privește relația stabilită între banca centrală și acționarii B.R.S. SA.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Banca Națională a României a solicitat respingerea recursului, pentru lipsa calității procesuale active a SC R. SA.
Se arată că prezenta acțiune nu poate fi exercitată decât de către banca, căreia i s-a retras autorizația, prin reprezentanții săi legali, și nu de către unul dintre acționarii băncii.
Față de împrejurarea că prin hotărârea nr. 179 din 20 decembrie 2001, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a hotărât instituirea administrării speciale a B.R.S. SA, începând cu data de 3 ianuarie 2002, numind un administrator special, numai acesta putea să conteste, în numele băncii, măsura retragerii autorizației de funcționare a băncii și să declare recurs împotriva hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale. O altă cerință legală neîndeplinită, constă în aceea că A.G.A. a B.R.S. SA nu a hotărât ca măsura retragerii autorizației de funcționare a băncii, să fie atacată.
Mai mult, întrucât prin hotărârea judecătorească irevocabilă, s-a dispus începerea procedurii falimentului B.R.S. SA, s-a numit în calitate de lichidator – Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar și s-a ridicat administratorilor B.R.S. SA, dreptul de a reprezenta banca.
Se susține că, în subsidiar, se impune respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, întrucât B.R.S. SA fiind în faliment, potrivit legii bancare, nu mai poate deține autorizația de funcționare.
Pe fondul cauzei, soluția este tot de respingere, întrucât SC R. SA, fondator la constituirea capitalului social al B.R.S. SA, a dat dovadă de lipsă de interes, ca și ceilalți fondatori, pentru susținerea financiară a băncii.
Din actele de la dosar rezultă următoarele:
Banca Națională a României, în baza art. 16 alin. (1) lit. h) și art. 82 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 – legea bancară, cu modificările și completările ulterioare și al art. 34 din Legea nr. 101/1998, privind Statutul Băncii Naționale a României, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere „Raportul privind situația financiară a B.R.S. SA și posibilitatea redresării acesteia din punct de vedere al siguranței financiare”, întocmit de administratorul special, numit prin hotărârea Băncii Naționale a României nr. 179 din 20 decembrie 2001, analizat în ședința Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României din 28 februarie 2002, prin hotărârea nr. 21 din 28 februarie 2002, a dispus retragerea autorizației de funcționare a B.R.S. SA.
Împotriva hotărârii a formulat contestație SC R. SA, în calitate de acționar fondator al B.R.S. SA, iar prin hotărârea nr. 29 din 2 aprilie 2002, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale ARomâniei a României a respins-o, soluție contestată prin recursul de față, de aceiași societate.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, atât pe excepții: lipsă de calitate procesuală activă și inadmisibilitate, cât și pe fond.
Excepțiile invocate sunt fondate, potrivit celor ce se vor arăta.
Pentru determinarea calității procesuale active, instanța urmează a avea în vedere raportul de drept procesual, ce se poate lega valabil, decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept dedus judecății.
Dispozițiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 58/1998, legea bancară, prevăd că reprezentanții legali ai băncii (cei învestiți cu competența de a angaja răspunderea băncii) – sunt conducătorii ei, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare ale băncii.
B.R.S. SA, conform actelor dosarului, are o situație specială, în sensul că, având în vedere încălcarea repetată a prevederilor Legii bancare nr. 58/1998, prin hotărârea nr. 179 din 20 decembrie 2001, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, s-a dispus instituirrea administrării speciale, cu începere de la 3 ianuarie 2002, fiind numit administrator special H.I.
Art. 81 din Legea nr. 58/1998, legea bancară, modificată și completată, precizează că administratorul special preia integral atribuțiile consiliului de administrație al băncii, supuse acestui regim special.
Conform art. 3 din hotărârea nr. 179 din 20 decembrie 2001, privind instituirea administrației speciale a B.R.S. SA și numirea administratorului special, acesta aduce la îndeplinire hotărârile A.G.A. a B.R.S. SA, dar aceasta nu a luat măsura atacării întregii autorizații de funcționare a băncii.
Prin sentința nr. 79/SIND din 16 aprilie 2002, a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, sentință irevocabilă, s-a admis cererea formulată de Banca Națională a României și s-a dispus începerea procedurii falimentului B.R.S. SA, fiind numit lichidator – Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar și s-a ridicat administratorilor B.R.S. SA, dreptul de a reprezenta banca.
În aceste condiții, calitatea pentru a formula prezentul recurs, revenea lichidatorului judiciar.
Legea bancară nr. 58/1998, în art. 4, „interzice oricărei persoane să desfășoare activitate bancară pe teritoriul României, fără o autorizație emisă de Banca Națională a României”.
Norma Băncii Naționale a României nr. 10 din 19 septembrie 2000 (M. Of. nr. 470/27.09.2000) privind deschiderea de către Banca Națională a României, a contului tip bancă în faliment, prevede în art. 5 alin. (1): „Începând cu data primirii de către Banca Națională a Românie, a hotărârii privind începerea procedurii falimentului, autorizația de funcționare emisă băncii debitoare, de către Banca Națională a României, se consideră revocată și încetează să mai producă efecte”.
Alin. (2) prevede: „Originalul autorizației va fi restituit Băncii Naționale a României, de către banca debitoare, în termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii privind începerea procedurii falimentului”.
Intrarea în faliment a băncii duce la imposibilitatea deținerii autorizației de funcționare.
Față de excepțiile analizate, se reține că soluția ce se impune a fi pronunțată, este de respingere a recursului, critica de fond nemaifiind nevoie a fi analizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R. SA Brașov, împotriva hotărârii nr. 29 din 2 aprilie 2002, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.