Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A. SA Slobozia, în contradictoriu cu Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, a solicitat anularea deciziei nr. 493/2000, emisă de pârâtă și suspendarea executării, până la soluționarea cauzei.
Reclamanta a arătat că prin decizia contestată, i s-a retras acreditarea de consumator eligibil de gaze naturale, calitate pe care ea o dobândise în anul 2001, prin decizia nr. 147/2001, astfel că a fost vătămată într-un drept legitim.
Conform noului Regulament adoptat prin decizia nr. 946/2001, a depus cererea nr. 1103 din 15 februarie 2002, prin care a solicitat reconfirmarea acreditării pentru anul 2002, iar prin decizia nr. 419 din 14 martie 2002, cererea i-a fost respinsă. Ulterior emiterii acestei decizii, se emite decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002, prin care se retrage acreditarea de consumator eligibil de gaze naturale, a societății. Noul Regulament nu prevede o procedură privind emiterea a două decizii, una de respingere a cererii de reacreditare (decizia nr. 419 din 14 martie 2002) și una privind retragerea acreditării (decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002). Emițându-se prima decizie, care nu este prevăzută de Regulament, reclamanta a fost în situația de a nu se înscrie în lista provizorie, potrivit procedurii prevăzute de art. 29 din Regulament.
Ultima decizie este nelegală. Societatea a depus o cerere de reconfirmare în perioada 1 - 20 februarie 2002, așa cum prevede art. 24 din Regulament (cererea nr. 1103 din 15 februarie 2002) ,la care a atașat documentul cerut de art. 21 alin.(1), respectiv certificatul constatator emis de Camera de Comerț și Industrie a județului Ialomița. Această cerință, fiind îndeplinită, reclamanta putea fi înscrisă în lista provizorie, așa cum s-a întâmplat în fapt și nu era cazul să se depună raportul individual, așa cum prevede art. 25 alin. (1), deoarece reclamanta avea deja calitatea de consumator eligibil din 2001.
Se precizează că ea nu avea obligația depunerii documentelor prevăzute de art. 19 pct. 5 din Regulament, respectiv adresa de confirmare din partea furnizorilor de gaze naturale, a datoriilor amânate, scutite sau reeșalonate la plată.
Pârâta putea lua la cunoștință, în intervalul 16 - 20 martie 2002, de neîndeplinirea unuia din criteriile de eligibilitate. Prin emiterea deciziei nr. 419 din 14 martie 2002, reclamanta nu a fost înscrisă în lista provizorie; prin aceasta, pârâta a încălcat dispozițiile art. 29 alin. (3) din Regulament.
Invocarea de pârâtă ca motiv pentru retragerea acreditării reclamantei, faptul că avea datorii către furnizorul de gaze și nu au fost perfectate actele de reeșalonare a datoriilor, nu poate fi primită, pentru că pârâta nu a respectat toate etapele prevăzute de Regulament, pentru soluționarea cererii acesteia, iar prin decizia nr. 1190/2002, a Curții Supreme de Justiție, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de 69.037.765.315 lei, către furnizorul de gaz – SC D.S. SA și cu aceasta s-a încheiat la 10 aprilie 2002, convenția nr. 14/2002, pentru reeșalonarea datoriilor.
Acordul pentru eșalonarea datoriei s-a concrecizat și cu furnizorul de gaze S.N.T.G.N. T. SA, prin convenția nr. 3491 din 19 aprilie 2002, iar depunerea ei, fără a fi legalizată, nu duce la respingerea cererii reclamantei.
În consecință, se solicită admiterea acțiunilor conexe și anularea în baza legii contenciosului administrativ – art. 1 din Legea nr. 29/1990, a acelor decizii, iar în baza art. 11 alin. (1) din aceiași lege, obligarea pârâtei să emită decizie pentru reconfirmarea acreditării de consumator eligibil de gaze naturale, a reclamantei.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 786 din 10 septembrie 2002, a admis acțiunile conexe, a dispus anularea deciziilor nr. 419 din 14 martie 2002 și nr. 493 din 18 aprilie 2002, ca nelegale, a obligat pârâta să emită decizie pentru reconfirmarea acreditării de consumator eligibil, de gaze naturale, a reclamantei și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, deciziile emise fiind legale și temeinice.
Se precizează că instanța interpretând și aplicând greșit legea, a reținut că aceasta nu prevede o procedură de emitere a două decizii, una de respingere a cererii și una de retragere a acreditării de consumator eligibil.
Neînscrierea reclamantei în lista provizorie a consumatorilor eligibili de gaze naturale, s-a impus pentru că aceasta nu îndeplinea la data depunerii cererii, condițiile de eligibilitate, iar prin decizia nr. 419 din 14 martie 2002, cererea de reconfirmare a acreditării drept consumator eligibil, a reclamantei, a fost respinsă, întrucât aceasta înregistra datorii la plata gazelor naturale față de doi furnizori, SC D.S. SA și S.N.T.G.N. T. SA și nu depusese convenții de reeșalonare a datoriilor restante. iar când le-a depus. a lipsit forma cerută de lege – legalizarea convenției.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 147 din 4 iulie 2001, a președintelui Agenției Naționale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale, SC A. SA Slobozia a dobândit statutul de consumator eligibil de gaze naturale, conform Regulamentului adoptat prin decizia nr. 2 din 16 noiembrie 2000, a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale (în prezent abrogat).
Având ca temei art. 21 alin. (1) din noul „Regulament pentru acreditarea consumatorilor de gaze naturale” (adoptat prin decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 946 din 18 decembrie 2001), societatea reclamantă, prin cererea nr. 1103 din 15 februarie 2002, a solicitat pârâtei, reconfirmarea acreditării, drept consumator eligibil pe anul 2002.
Prin decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 419 din 14 martie 2002, cererea a fost respinsă. Contestația societății înregistrată la pârâtă sub nr. 1957 din 27 martie 2002, nu a primit nici un răspuns.
Decizia este nelegală, întrucât noul Regulament prevede că, pierderea de acreditare sau, după caz, de reconfirmare a acreditării, se finalizează printr-o singură decizie.
În speță, după emiterea deciziei nr. 419 din 14 martie 2002, privind respingerea cererii de reconfirmare a acreditării, pârâta a emis decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002, „de retragere a acreditării”.
Prin emiterea acesteia din urmă, a fost împiedicată înscrierea reclamantei în lista provizorie, conform art. 29 din Regulament și posibilitatea acesteia de a clarifica situația cu operatorii din sectorul gazelor naturale.
Și decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002 este nelegală, pentru că reclamanta a făcut cererea de reconfirmare nr. 1103 din 15 februarie 2002, însoțită de certificatul constatator emis de Camera de Comerț și Industrie a județului Ialomița.
Cum reclamanta avea deja calitatea de consumator eligibil din anul 2001, nu era ținută să prezinte documentele arătate în art. 19 din Regulament, printre care și adresa de confirmare din partea furnizorului licențiat de gaze.
Situația facturilor restante la 31 decembrie 2001, a datoriilor amânate, scutite sau neeșalonate la plată puteau ajunge la pârâtă după expirarea termenului de afișare (după 15 martie 2002 – data afișării), conform art. 25 alin. (2) din Regulament.
Or, la 14 martie 2002, când s-a emis decizia de respingere a cererii reclamantei, de acreditare, reclamanta nu a fost înscrisă în lista provizorie, iar prin emiterea deciziei nr. 493 din 18 aprilie 2002, de retragere a acreditării, pârâta a sărit niște etape obligatorii de procedură (analiza și comunicarea eventualelor contestații îndreptate împotriva societății), derularea procedurii de conciliere prevăzută de art. 29 alin. (3) din Regulament.
Din actele dosarului, rezultă că radierea reclamantei din lista provizorie, reînscrierea în lista centralizată la nivel național, potrivit articolului mai sus arătat, se putea face la expirarea termenului pentru desfășurarea întâlnirii de clarificare cu furnizorul.
Or, acest moment coincide cu data soluției pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 1190 din 27 martie 2002.
În cauză, reclamanta a respectat și dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulament, în sensul că având datorii restante către furnizorul de gaze, a efectuat acte de reeșalonare a datoriilor.
Astfel, la 10 aprilie 2000, deci înainte de adoptarea deciziei nr. 493 din 18 aprilie 2002, s-a încheiat cu SC D.S. SA București, Convenția nr. 14, de eșalonare a datoriilor, aceasta și în urma unui proces soluționat de Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a anulat Ordinul nr. 37 din 15 martie 2001 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.
Datoria de 3.333.810.913 lei, către SC D.S. SA București, sucursala Buzău, reprezentând contravaloarea prestației de distribuție a gazelor, este discutabilă, față de sentința nr. 336 din 8 februarie 2002, a Judecătoriei Slobozia, care a stabilit că reclamanta este proprietara conductelor prin care au circulat gazele aferente acestei prestații.
De precizat că, prin O.P. nr. 435 din 18 aprilie 2002, deja reclamanta a achitat 5 miliarde lei, reprezentând eșalonarea.
S.N.T.G.N. T. SA, prin adresa nr. 3454 din 18 aprilie 2002, și-a dat acordul pentru eșalonarea datoriei, acord concretizat în Convenția de plăți nr. 3491 din 19 aprilie 2002.
Depunerea convenției fără a fi legalizată, în mod justificat s-a considerat de instanță că este o cerință formală, întrucât aceasta prezenta semnăturile și ștampila factorilor de răspundere.
În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate este temeinică și legală, astfel că recursul se privește nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, împotriva sentinței civile nr. 786 din 10 septembrie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.