S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr.151/CA din 9 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic V.C.S., SC „Șantierul Naval” SA Constanța reprezentată de avocatul Z.V. și C.N.M. „Petromin” SA Constanța reprezentată de avocatul P.A.
Procedura completă.
Din punctul de vedere al completului de judecată se apreciază că nu mai este nevoie de atașarea dosarului nr.8684/2000 al Secției comerciale a Curții Supreme de Justiție.
În prealabil, avocatul Z.V. a ridicat excepția că nu s-a făcut dovada împuternicirii Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța de a declara recurs în numele Ministerului Finanțelor Publice, că la instanța de fond Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța nu a figurat ca parte ci numai Ministerul Finanțelor Publice și în recurs delegarea acesteia s-a făcut pe un formular tipizat.
A mai susținut că în delegația tipizată se împuternicește Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța în baza Ordinului nr.590/1993 și H.G. nr.447/1997, ambele acte fiind abrogate la data delegării deci nu se putea face o reprezentare legală și că recursul este semnat de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța și nu pentru Ministerul Finanțelor Publice ci în nume propriu, astfel că recursul este declarat de o persoană care nu justifică calitatea procesuală.
Consilierul juridic V.C.S. a invocat textul Constituției și legile de organizare și funcționare ale Guvernului României și Ministerelor și a solicitat respingerea excepției.
Avocatul P.A. a solicitat respingerea excepției, întrucât recursul este declarat în numele Ministerului Finanțelor Publice.
Curtea, respinge excepția invocată, întrucât reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța este corectă.
Pe fond, consilierul juridic V.C.S. și avocatul P.A., având pe rând cuvântul au susținut recursul și au solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Avocatul Z.V. a pus concluzii de respingere a recursului invocând pevederile art.11 din Legea nr.146/1997.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 august 2001, la Curtea de Apel Constanța, Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.151 din 9 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, solicitând casarea hotărârii pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a precizat că „Șantierul Naval” SA Constanța datorează taxa de timbru dispusă de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr.8684/2000 – Secția comercială respectiv suma de 726.606.994 lei, neputându-se reține susținerea contestatoarei (SC „Șantierul Naval” SA Constanța) că ar datora taxa judiciară de timbru în sumă de 44.173.200 lei adică ½ din suma de 88.335.400 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă la fond și pusă în sarcina pârâtei ca și cheltuielile de judecată.
De precizat că în cauză Curtea Supremă de Justiție – Secția comercială, prin citația în dosarul nr.8684/2000 a pus în vedere pârâtei recurente (Șantierul Naval SA Constanța) să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 726.606.994 lei pentru termenul din 12 martie 2001 reținându-se că recursul promovat de Șantierul Naval SA Constanța este o acțiune în pretenții având ca obiect suma de 6.053.309,44 USD. Pentru stabilirea taxei de timbru s-au invocat dispozițiile H.G. nr.155 din 29 aprilie 1997 – art.1 – față de speța dedusă judecății privind efectuarea și reflectarea în contabilitate a operațiunilor în valută, taxa judiciară de timbru calculându-se la pretențiile deduse judecății.
S.C. „Șantierul Naval” SA Constanța România a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat de Direcția Finanțelor Publice Constanța solicitând a se constata că Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța nu are calitate procesuală activă în cauză, nerecunoscând reprezentarea dată de Ministerul Finanțelor D.G.F.P. Constanța nr.583845 din 1 august 2001 pentru că nu le-a fost comunicată.
S-a mai susținut că recursul nu a fost motivat conform art.3041 Cod procedură civilă de aceea solicită a se considera că de fapt nu a fost motivat și ca atare se cere a fi respins.
La fila 34 din dosarul nr.3175/2001 al Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, CNM „Petromin” SA a formulat cerere de intervenție în interesul Ministerului Finanțelor în baza art.49 Cod procedură civilă prin care se cere a se constata că, cererea Șantierului Naval Constanța împotriva stabilirii taxei de timbru (puse în vedere prin citație la 19 martie 2001) a fost înregistrată la 6 aprilie 2001 peste termenul de 15 zile prevăzut de art.29 din Ordinul nr.760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1999.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ reține că prin sentința civilă nr.151 din 9 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ s-a admis contestația formulată de reclamanta SC „Șentierul Naval” SA Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor București – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București.
Ca atare s-a anulat decizia nr.752 din 23 mai 2001 emisă de Ministerul Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, stabilindu-se că taxa de timbru datorată de contestatoare în dosarul nr.8684/2000 aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție – Secția comercială este de 44.173.200 lei.
S-a reținut că la 11 noiembrie 1993 CNM „Petromin” SA Constanța a chemat în judecată Șantierul Naval Constanța, solicitând obligarea acestei societăți la plata sumei de 7.460.000 USD, cerere ce a fost timbrată cu 88.335.400 lei.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.151 din 31 decembrie 1998 a admis în parte acțiunea formulată de CNM „Petromin” SA și a obligat SC „Șantierul Naval” SA Constanța, la plata sumei de 6.053.309,44 USD, reprezentând cheltuieli de reparații efectuate (neachitate de SC „Șantierul Naval” SA Constanța) și 88.345.400 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.70/2000 a Curții de Apel Constanța, s-a respins apelul contestatoarei SC „Șantierul Naval” SA Constanța, recursul său fiind înregistrat sub nr.8684/2000 la Curtea Supremă de Justiție – Secția comercială. Această instanță (Curtea Supremă de Justiție) a pus în vedere SC „Șantierul Naval” SA Constanța să achite taxa de timbru în cuantum de 726.606.994 lei sumă ce rezultă prin raportarea celei de 6.053.309,44 USD la cursul B.N.R. leu-dolar de la data introducerii cererii de recurs.
Prin decizia nr.752 din 23 mai 2001 Ministerul Finanțelor a respins contestația Șantierului Naval Constanța, susținând că sunt aplicabile prevederile H.G. nr.155 din 29 aprilie 1997 privind efectuarea și reflectarea în contabilitate a operațiunilor valutare care menționează că „cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor este așa cum este prevăzut la pct.76 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991 aprobat prin H.G. nr.704/1993, cursul de schimb al pieței valutare comunicat de B.N.R. în ziua precedentă”.
Prin decizia Ministerului Finanțelor s-a mai reținut că prevederile art.1 alin.2 din H.G. nr.155/1997 sunt aplicabile tuturor utilizatorilor de schimb valutar inclusiv societăților comerciale cât și instanțelor de judecată.
Curtea de Apel Constanța reținând că în cauză nu se aplică H.G. nr.155/1997 ci art.2 din Legea nr.146/1997 a stabilit că SC „Șantierul Naval” SA Constanța contestând în totalitate pretențiile CNM „Petromin” SA Constanța datorează 50% din cea achitată de această societate la instanța de fond.
Sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Este de reținut că instanța comercială a Curții Supreme de Justiție a stabilit că intimata pârâtă Șantierul Naval Constanța datorează ca taxă de timbru în recursul declarat suma de 726.606.994 lei, sumă corect stabilită în raport de dispozițiile speciale ale H.G. nr.155 din 29 aprilie 1997, pretențiile reclamantei împotriva debitoarei taxei de timbru în discuție fiind în valută 7.460.000 USD și contestate în totalitate de Șantierul Naval Constanța.
A se proceda astfel ar însemna o pierdere ilegală a diferenței de taxă de timbru până la concurența sumei de 44.173.200 lei cât a reținut Curtea de Apel Constanța, cu încălcarea art.1 alin.2 din H.G. nr.155 din 29 aprilie 1997, în favoarea debitorului taxei de timbru Șantierul Naval Constanța chemat în judecată de CNM „Petromin” SA întrucât nu a plătit cheltuielile de reparații plus penalități aferente.
Actul administrativ atacat respectiv decizia nr.752 din 23 mai 2001 al Ministerului Finanțelor este corect astfel încât în mod greșit Curtea de Apel Constanța l-a considerat abuziv.
Cât privește lipsa de calitate procesuală activă a recurentei în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța pentru Ministerul Finanțelor este infirmată de mandatul aflat la fila 9 dosar Curtea Supremă de Justiție, necomunicarea acestuia intimatului Șantierul Naval Constanța, neafectând valabilitatea juridică a actului în discuție.
Susținerea intimatului Șantierul Naval Constanța, din întâmpinarea depusă în cauză în sensul că recursul declarat nu ar fi motivat în condițiile art.304 Cod procedură civilă este infirmată de recursul declarat care a precizat în fapt și în drept de ce susține că sentința atacată este nelegală.
Așa fiind, recursul declarat în cauză ca și cererea de intervenție în interesul recurentului urmează a fi admise și ca o consecință se va respinge contestația Șantierului Naval Constanța, actul administrativ atacat (decizia nr.752 din 23 mai 2001 al Ministerului Finanțelor ) fiind legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr.151/CA din 9 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ, precum și cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de CNM „Petromin” SA Constanța.
Casează sentința atacată și în fond respinge contestația.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.