S-au luat în examinare recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România și Baroul Maramureș împotriva sentinței civile nr.315 din 10 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul pârât Uniunea Avocaților din România reprezentată de avocatul O.V., lipsind recurentul pârât Baroul Maramureș și intimata reclamantă C.O.
Procedura completă.
Avocatul V.O. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii reclamantei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 19 februarie 2002 reclamanta C.O. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România, solicitând anularea deciziei nr.8758 din 15 februarie 2001 emisă de Consiliul Uniunii prin care i-a fost respinsă cererea de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen și să fie obligată pârâta să emită actul corespunzător.
In motivarea cererii reclamanta arată că, deși îndeplinește cerințele prevăzute de lege, pârâta i-a respins nemotivat acțiunea.
Ulterior reclamanta a mai chemat în judecată pentru a-i fi opozabilă hotărârea și Baroul de Avocați Maramureș.
Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.315 din 10.07.2002 a admis cererea a dispus anularea actului administrativ contestat și a obligat pârâta să emită o decizie de primire în profesia de avocat a reclamantei, cu scutire de examen.
Impotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții Baroul Maramureș și Uniunea Avocaților din România, criticând-o pentru nelegalitate.
In recursul său Baroul Maramureș susține că nu ar fi avut calitate procesuală pasivă, decât în situația care ulterior unei sentințe de obligare a Uniunii Avocaților din România la acordarea scutirii de examen și a emiterii unei decizii în acest sens, ar fi refuzat înscrierea petentei în tabloul avocaților.
Uniunea Avocaților din România, în recursul său, arată că, potrivit legii primirea în avocatură cu scutire de examen, nu este obligatoriu, ea reprezentând numai o oportunitate pe care o verifică fiecare barou.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.16 alin.2 lit.”b” din Legea nr.51/1995, poate fi primit la cerere în profesie cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcții de jurisconsult cel puțin 10 ani.
In speță intimata reclamanta C.O. a dovedit cu acte că a funcționat ca jurisconsult mai mult de 10 ani,neaflându-se în nici o situație de incompatibilitate prevăzută de art.14 al legii.
Așa fiind, hotărârea instanței de fond prin care i-a fost admisă cererea de primire în avocatură fără examen este legală și va fi menținută ca atare.
Referitor la susținerea recursului Baroului Maramureș privind lipsa calității procesuale pasive, aceasta nu poate fi reținută, față de faptul că el a emis avizul negativ ce a determinat respingerea cererii reclamantei.
In consecință,cele două recursuri se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România și Baroul Maramureș împotriva sentinței civile nr.315 din 10 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.