S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de SC „C.G.” SA împotriva deciziei nr.1859 din 21 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit revizuienta SC „C.G.” SA și intimații Ministerul Industriei și Resurselor și F.M.
Procedura completă.
Magistratul asistent a prezentat referatul cauzei arătând că revizuientul a solicitat judecarea cauzei și în absența sa (fila 10 dosar).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.673 din 8 decembrie 2000 Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta F.M. și a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3025 m.p.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanta F.M. și pârâta SC „C.G.” SA.
Reclamanta a criticat sentința în sensul că instanța în mod greșit a admis acțiunea în anulare numai pentru suprafața de 3025 m.p., întrucât a făcut dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3544 m.p. cu titlurile de proprietate nr.1338557/ 17.04.1997 și nr.1337552 din 27 octombrie 1997, precum și cu procesul verbal de punere în posesie din 17 aprilie 1997.
A precizat de altfel, că pentru toată această suprafață i s-a admis acțiunea în revendicare formulată pe calea dreptului comun prin decizia nr.3567/A din 3 decembrie 1998 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția civilă.
Pârâta SC „C.G.” SA a susținut că terenul în litigiu a fost dat în administrare directă, iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 03 Nr.0205 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ prin decizia nr.1859 din 21 mai 2002 a respins recursul declarat de SC „C.G.” SA și a admis recursul reclamantei F.M..
A modificat sentința nr.673 din 8 decembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, Secția contencios administrativ și a admis în totalitate acțiunea reclamantei.
A anulat certificatul seria M 03 nr.0205 emis de Ministerul Industriei și Resurselor pentru suprafața de 3544 m.p. de teren.
A obligat SC „C.G.” SA și Ministerul Industriei și Resurselor să plătească reclamantei suma de 3.980.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii SC „C.G.” SA a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii revizuienta a susținut că instanța, în soluționarea recursului nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces, mai exact nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei F.M. invocată de SC „C.G.” SA și pusă în discuția părților.
A mai arătat că intimata nu mai justifica un interes (condiție esențială de exercițiu a acțiunii civile), întrucât a înstrăinat terenul în litigiu la 17 mai 2002.
Cererea de revizuire formulată în cauză este nefondată.
Potrivit art.322 pct.2 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În speță, revizuienta invocă cu prilejul dezbaterii în fond a motivelor de recurs – lipsa interesului legitim al reclamantei – în formularea acțiunii și care în opinia sa echivalează cu lipsa calității procesuale active.
Cererea astfel formulată – nu numai că nu se încadrează în prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, dar din considerentele deciziei civile nr.1859 din 21 mai 2002, rezultă că instanța de recurs, a analizat și stabilit interesul legitim al reclamantei în promovarea acțiunii, răspunzând astfel apărărilor recurentei-pârâte.
Așa fiind, se constată că cererea de revizuire nu întrunește cerințele art.322 pct.2 Cod procedură civilă, astfel că urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de SC „C.G.” SA împotriva deciziei nr.1859 din 21 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.