Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 755/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi  25 februarie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de SC”W.R.”SRL împotriva  sentinței civile nr.112/Ap din 29 martie 2001 a Curții de Apel Brașov-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

            La apelul nominal  au lipsit  recurenta-reclamantă SC”W.R.”SRL intimata-pârâtă Direcția Muncii și Solidarității Sociale Brașov și intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

            Procedura completă.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin acțiunea  depusă la 25 septembrie 2000  la Tribunalul Brașov-Secția  comercială și de  contencios  administrativ, reclamanta SC ”W.R.” SRL a solicitat  ca în contradictoriu cu pârâta DGMPS Brașov să se  dispună  anularea procesului verbal nr.7447 din 19.09.2000 prin care  s-a  constatat  că  are un debit de 550.449.951 lei reprezentând  taxă de timbru  social nevirat la buget pe perioada  1 martie 2000 – 31 iulie 2000, precum și majorările aferente de 168.784.716 lei, susținând  că în mod nelegal organul de  control a calculat  această obligație fiind exceptată conform O.U.G.nr.118/1999  ca și a normelor  de  aplicare  cu nr.661/1999.

            A solicitat ca să se  dispună suspendarea  executării procesului verbal nr.7447/2000.

            Tribunalul Brașov-Secția  comercială și de contencios  administrativ a admis cererea de suspendare a executării procesului verbal prin încheierea  din 27 septembrie 2000.

            Prin sentința  civilă nr.1321/C din 16 noiembrie 2000 instanța  de fond  a admis  contestația și a anulat procesul-verbal cu nr.7447/2000.

            Impotriva  acestei sentințe a declarat  apel pârâta  susținând că  hotărârea pronunțată este nelegală și  netemeinică, greșit  apreciindu-se  de instanță  că organul de  control financiar  a aplicat retroactiv prevederile legale invocate, în  speță datoria la buget fiind aplicată în temeiul O.U.G.nr.5/2000.

            Dosarul s-a înregistrat la Curtea  de Apel Brașov- Secția  comercială și de contencios  administrativ, care prin decizia nr.112/Ap din 29 martie 2001 a admis  apelul  a desființat sentința nr.1321/C/2000 iar  în fond  a  respins  contestația.

            Reclamanta a formulat  recurs împotriva  acestei decizii.  

            Recursul este inadmisibil.

            Acțiunea  formulată de  reclamantă este o  acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.29/1990, din  lectura  acesteia rezultând  cu claritate  că a  solicitat anularea procesului-verbal nr.7447/2000 prin care organul financiar de specialitate din cadrul DGMPS Brașov  a stabilit că nu a fost virată la bugetul de  stat suma de 719.234.667 lei taxă de timbru social, conform O.U.G. nr.5/2000,  activitate  de control  efectuată în baza  art.9  din OUG nr.119/1999.

            Reclamanta  nu a  formulat nici  o altă cerere de modificare sau  completare a cererii inițiale, nu a pretins  o altă caracterizare, astfel că instanța, cu încălcarea  principiului disponibilității, greșit  a soluționat  acțiunea  ca o contestație la  executare.

            Potrivit  art.129  pct.6 din Codul de procedură civilă în toate  cazurile judecătorul  hotărăște numai asupra  obiectului cererii deduse judecății.

            In aceste  condiții, Curtea  constată că acțiunea a fost de competența  Tribunalului-Secția  comercială și de  contencios  administrativ în temeiul art.2 lit”c” din codul de procedură civilă, astfel că sentința pronunțată avea drept cale de atac recursul conform art.14 din Legea nr.29/1990 și nu apelul cum greșit  s-a menționat în dispozitiv.

            La rândul său Curtea de Apel Brașov, a pronunțat  decizia nr.112/Ap din 29 martie 2001, soluționând un recurs, greșit  caracterizat apel,  decizie care este irevocabilă, soluționarea  recursului fiind dată în competență de  art.3 din Codul de procedură civilă.

            Acestea fiind  constatate  rezultă că recursul declarat la Curtea Supremă de Justiție împotriva unei decizii soluționate irevocabil de către Curtea de Apel Brașov este inadmisibil, iar în consecință soluția ce se impune este respingerea acestuia  ca inadmisibil.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul declarat de SC ”W.R.„ SRL împotriva sentinței civile nr.112/Ap din 29 martie 2001 a Curții de Apel Brașov-Secția  comercială și de  contencios  administrativ, ca inadmisibil.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi  25 februarie 2003.