Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Z.D. a chemat în judecată Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 1163 din 17 aprilie 2001, dată de Comisia de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, cu obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, din care să rezulte că pe perioada 6 septembrie 1940 – iunie 1943, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece a trebuit să părăsească localitatea Târgu Mureș și să se stabilească provizoriu în Lugoj, Arad și Timișoara, de unde s-a întors în vara anului 1943 și unde și-a efectuat studiile (clasele VI, VII, VIII).
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 244 din 1 octombrie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 1163 din 17 aprilie 2001, emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, care să constate că în perioada 6 septembrie 1940 - septembrie 1944, reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din aceiași lege, începând cu data de 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că urmare a situației familiei sale, a convingerilor acesteia, ca și a originii etnice, reclamanta a trebuit să părăsească localitatea Târgu Mureș, nemaiputând să-și continuie studiile liceale în limba română în Târgu Mureș, ci în localitățile Lugoj, Arad și Timișoara, în care s-a stabilit provizoriu și de unde s-a întors după terminarea studiilor liceale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, pârâta Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș, recurs continuat de Casa Județeană de Pensii Mureș, care a susținut, în esență, că instanța nu a ținut cont că prin modificarea art. 7 din Legea nr. 189/2000, prin Legea nr. 367/2001, competența de stabilire și plată a drepturilor trece la Casa Județeană de Pensii.
A mai arătat că la pronunțarea hotărârii de respingere a cererii, comisia a considerat că Legea nr. 189/2000 nu se referă la persoanele refugiate, ca urmare a modificării granițelor țării dispusă de marile puteri.
Recursul este neîntemeiat.
În fapt, reclamanta a solicitat stabilirea calității de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, modificat prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Prin hotărârea nr. 1163 din 17 aprilie 2001, Comisia pentru aplicarea prevedereilor Decretului-lege nr. 118/1990, a respins ca neîntemeiată, cererea petentei, reținând că aceasta nu face dovada cu acte eliberate de organele în drept, că ar fi suferit o persecuție pe criterii etnice care s-ar încadra în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, „persoana, cetățean român, care în timpul regimurilor instaurate în perioada 6 septmbrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu”.
Or, persoanelor cărora li s-a impus, fie prin măsuri de fapt, fie prin dispoziții administrative, refugiul sau strămutarea, datorită calității lor etnice, sunt îndreptățite la aplicarea măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000.
În speță, este bine dovedită situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și anume, strămutarea pe motive etnice a reclamantei (vezi declarație pe proprie răspundere, declarație autentificată de martori, acte de identitate și diploma de bacalaureat).
Se reține că prin art. 1 și 2 din Normele din 14 februarie 2002, adoptate de Guvernul României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999, s-a delimitat în același sens sfera de aplicare a ordonanței de guvern precizată, cu modificările ulterioare.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș și continuat de Casa Județeană de Pensii Mureș, împotriva sentinței civile nr. 244 din 1 octombrie 2001, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca neîntemeiat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.