Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.Z. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței. ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ. să dispună anularea hotărârii nr. 135 din 16 aprilie 2002, emisă de aceasta și să o oblige să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că legea nu exclude pe cei născuți în refugiu, iar îndrumările pârâtei nu pot crea lege.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 343/CA/2000 - P din 10 iunie 2002, a admis acțiunea reclamantei, în sensul că a dipus anularea hotărârii nr. 135 din 16 aprilie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că și copiii care s-au născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, copiii care nu erau născuți la data refugiului, nefiind beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr.1 89/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate, începând cu data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Din dosar, rezultă că părinții reclamantei, începând cu luna octombrie 1940, au fost obligați să-și părăsească domiciliul, respectiv localitatea Craidorolț, județul Satu Mare și să rămână în localitatea Măzănești, județul Suceava, ca refugiați, până în luna septembrie 1945, perioadă în care la 14 aprilie 1941, s-a născut reclamanta. Această schimbare a domiciliului s-a făcut pe criterii etnice, fiind prigoniți pentru simplu fapt că erau români.
Legea, însă, nu a înțeles să acorde părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă, să le stabilească un alt tratament.
Este evident că și copiii au avut de suportat aceleași condiții grele de viață, motiv pentru care instanța de fond, legal și temeinic, a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în perioada în care părinții au fost strămutați, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Față de aceste considerente Curtea constată că recursul declarat este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 343/CA/2002 - P din 10 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca neîntemeiat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.